Un artist cojocar din Arcalia, Emanuel Preda, şi-a cultivat o nouă pasiune, devenind „savant” în ale legumiculturii

         E o plăcere să stai de vorbă şi să-l priveşti cum munceşte pe Emanuel Preda (nume biblic). Vorbeşte şi lucrează. Este tot timpul în universul legumelor şi al florilor. Pe care le îndrăgeşte ca pe o fiinţă vie. A venit cu mulţi ani în urmă din zona Galaţiului şi s-a stabilit la Arcalia. Aici, prin muncă, şi-a durat o gospodărie trainică şi a început să se ocupe de horticultură. „Meseria de bază a mea era cojocăria. Confecţionam cojoacele aflate atunci la modă şi la mare căutare. Astăzi nu-s căutate şi astfel m-am îndreptat spre un alt domeniu, aşa cum se lucrează pe la Galaţi”.

         Dintr-un cojocar maistru a devenit un „savant” în ale legumiculturii. N-a accesat niciun fond financiar ci, cu mijloace proprii, a început să-şi cultive vechea pasiune. Venea dintr-o zonă cu tradiţie, iar la Arcalia a demonstrat că este şi în acest sector foarte bun. Şi-a amenajat un solar, apoi un alt spaţiu pentru producerea răsadurilor, încălzit, fiindcă semănatul începe prin luna februarie. Mii se fire de roşii, ardei, vinete, castraveţi, varză, pepeni, flori şi multe altele se cultivă aici. Foloseşte seminţe de mare calitate, tratate, patul germinativ este produs printr-o tehnologie proprie. Emanuel Preda e un inventator. Acum, răsadurile arată ca şi în revistă, iar peste puţină vreme şi primele roşii din noua recoltă vor ajunge la beneficiari. E o paisune la care Emanuel Preda nu poate renunţa. Deşi munca nu-i uşoară, doar cu familia, dar pentru legumicultorul din Arcalia e o plăcere, o satisfacţie, o bucurie, chiar să stea de vorbă cu plantele. În lădiţe, fiecare plantă are certificat, cu data însămânţării, a repicării, tratamente, soiuri etc. Lucrează inginereşte, dovedindu-se ce pot face două mâni harnice.

         Privindu-l,  nu poţi să nu-l admiri cum priveşte fiecare plantă, o mângâie din privire, ştie de ce are nevoie, îi cunoaşte toată filosofia biologică.