La noi

Un compendiu

E interesant cum se combină la măiereanul Iacob Naroș perseverența cu îndrăzneala și modestia. Recent a scos la editura ieșeană TipoMoldova volumul „Rebreanu în mileniul III”, pe care și-l consideră „un compendiu de început al secolului XXI, ce a încercat să sintetizeze mii de pagini și să deschidă perspective noi în exegeza rebreniană”.
Prin Iacob Naroș am tentația că există trei calendare: creștin, laic și rebrenian.
Biografic, profesional, el a venit pe lume din ...„cuibul visurilor”. Oare a fost un noroc sau o poruncă pentru el ?
Ne știm de multă vreme, dar nu l-am întrebat niciodată de când s-a înfiripat intereseul, devenit pasiune diurnă, obsesie, pentru biobibliografia Liviu Rebreanu. Nu-i scapă nimic ce ține de această copleșitoare personalitate a culturii românești – Liviu Rebreanu. Îmi imaginam deunăzi o situație de genul următor: Stând la el în casă, peste noapte (e un amfitrion impecabil), să-l trezesc, întrebându-l: „Propoziția asta din ce carte a lui Rebreanu este ?” Sau: În data de 15 februarie 1934, ora 14,15 minute unde se afla Liviu Rebreanu ?” – nu m-aș mira să nu-mi dea răspuns imediat.
Mă amuzam așa, după ce mi-a dăruit un exemplar din cartea mai sus pomenită. Nu pot însă trece peste stupoarea că tiparnița ieșeană și-a cam dat-o în petic pentru aspectul impardonabil de diletant a ceea ce (școlărește) se numește încadrarea în pagină. Textele fie că sunt sufocate, rândurile acu-acu dau impresia că ies din oglinda paginii, fie, unele se încheie lăsând un hectar de spațiu alb. Ciudată relație între a fi (tipografic) zgârcit și, deopotrivă, risipitor. Iar coperta (Andrei Ștefanachi) după stereotipia cromatică și grafică a nu știu câtor volume căznite până acum, te îndeamnă să te gândești la un papagal care scoate la nesfârșit aceleași două sunete. Dar, să revin la cuprinsul cărții.
Abia am intrat în mileniul III și (după cum afirmă la începutul preambulului său) Iacob Naroș a parcurs peste 7.500 de pagini dedicate biobibliografiei rebreniene. Cu alt cuvinte (după cum își încheie microprefața), cartea a conceput-o ca expunere sintetică, o prescurtare, un conspect pentru ce va urma să fie.
În cele 164 de file conținute în volum, printre cei 18 autori e firesc să primeze numele Dlui Niculae Gheran, cel care a muncit zeci de ani pentru „integrala” Liviu Rebreanu, ori au întâmpinat în reviste cărțile sale sau au venit (în perioada aceasta) cu câte un adagiu, precum Ilderim Rebreanu, Ion Bogdan Lefter, Teordor Tanco, Ion Simuț, Icu Crăciun, Virgil Rațiu, Vasile Vidican,, Stela Trifu, Menuț Maximinian ș.a.
Cu puțină vreme în urmă remarcam cutezanța și responsabilitatea, pe care și-a asumat-o Iacob Naroș în stăruința de a fi alături de Liviu Rebreanu:Prin acest demers pasionant, prin acest atașament față de tot ce se întâmplă pe continentul numit Liviu Rebreanu, Iacob Naroș se înalță într-un orizont luminat, adăugând atâtor „glasuri” propria sa voce, cu speranța că efortul său, devotamentul său nu sunt în zadar.
Titlul cărții de acum îl consider o blândă provocare, dar și un avertisment: Ce va fi cu Liviu Rebreanu în mileniul III ? Ce va fi cu proza românească în acest imens spațiu temporal?

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5