Un gând cât un roman

Scriitorul David Dorian a editat, la Paralela 45, cu sprijinul Bibliotecii Judeţene Bistriţa-Năsăud romanul „Patul de sub fereastră”. Povestea, întinsă pe o perioadă nelimitată, având instantanee de dincoace şi dincolo de viitor, este o radiografie a caracterelor umane redescoperite, pentru început, în salonul unui spital. Pe patul confesiunilor, omul de lângă fereastră descrie tot felul de întâmplări trecute, mai apoi, prin filtrul imaginaţiei colegului lui de cameră, ologul, care „închiderea ochii, închipuindu-şi că s-ar afla şi el în zumzetul străzii”. Săptămâni, luni de confesiuni, până când viaţa a ales altă cale, părăsind trupul omului de lângă fereastră. Fără companie, în singurătate, ologului i-a fost destul de greu să ghicească lumea de dincolo de ziduri, cu toată încrâncenarea lui de a privi pe fereastră. „Este o bucurie imensă să-i faci fericiţi pe ceilalţi, în ciuda greutăţilor propriei existenţe”, este epilogul ce ni-l oferă David Dorian prin acest roman al psihologiilor existenţiale. Astăzi conexiunile sunt altele, geamul putându-se deschide în mai multe feluri, nu doar privindu-l din pat, ci şi prin intermediul internetului, care îţi aduce lumea mult mai aproape.
Redescoperim locuri şi personaje, ca o prelungire a celorlalte cărţi semnate de David Dorian, cum ar fi „Oraşul Nosa”, „Calea Armatei Roşii”, „Piaţa maro”, aici unde lumea se derulează între două priviri exasperate ale mamei. Personaje precum Trântorul – figură pictorească arhicunoscută - dau culoare cărţii: „Trântorul îşi făcuse o obsesie prin a fi considerat un vizionar”.
Plimbările de la bibliotecă pe bulevardul burgului înfăţişează chipuri ale unei lumi care se aşteaptă a fi redescoperită de către om „produsul cel mai înalt pe care l-a creat ecosistemul terestru”. Tristan şi povestea de dragoste cu Adriela continuă într-o altă notă, în care dragostea îşi face sălaş prin simpla privire: „Să trăieşti privind”. „Şi dragostea lui, şi dragostea lui?” se întreabă scriitorul cum va supravieţui într-o lume a schimbării sensurilor. Răspunsul vine din conturarea portretului poetului care priveşte în continuare prin fereastra sufletului.
„Patul de sub fereastră” este, de fapt, privirea înspre speranţă, încredere, o lume mai bună pe care David Dorian o conturează în cuvinte aşezate, ca-ntr-o sărbătoare, în acest roman.