Iubirile lui Dorian

Scriitorul David Dorian aduce iubirile calde de vară, scoase de sub plapuma iernilor, în romanul „Iubire de Bufon”, apărut la Editura Eikon. O întâlnire, în stilul ce l-a consacrat pe Dorian, cu trăirile descoperite în cele mai diverse Moduri, de la tradiţionala scrisoare, la mesajele transmise pe internet )mirc, chat, mess). Lumea lumilor este conturată, pas cu pas, în fraze ce depăşesc clişeele, scrisul ca un joc de puzzle, în care adună din noianul de informaţii ale lumii existenţiale, fragmente care le potriveşte sub lupa măritoare a inimii. Memoria de gheaţă a computerului este însufleţită de Dorian prin nararea plină de dragoste. Da, avem de-a face cu un eseu în care iubirea capătă conotaţii magice, eroii prind putere, construcţia stilistică, bine regizată, ducându-ne cu gândul la absolvirea oricărui păcat prin cel mai frumos sentiment existenţial, făcându-ne parte din întregul romanului. Una dintre dragostele descrise cu patos de Cupidonul nostru este cea care se naşte sub culorile ploii născând curcubee, în care Adriela, regina mess-ului, îl provoacă la un dialog virtual pe personajul principal, care se prelungeşte în excursia scriitorilor. De la zicerile îndrăgostiţilor gen îngerul nu te veghează că tu însuţi eşti un înger, la cele mai inedite declaraţii dăltuite cu talent de Dorian, spinul trandafirului străpunzând inima îngerului alb, spre o cale a fericirii, o lacrimă eternă a vieţii. Simţim întregul gust al libertăţii, Dorian având puterea de a îmbina realul cu fantasticul astfel încât să nu ghicim exact ingredientele. Interesantă viziunea asupra dragostei, femeia având farmec chiar şi atunci când se plimbă cu flori în braţe printre morminte. Vedem sacrificiul fluturelui sfâşiind în flacăra lumânării, tulburările sentimentale ale omului din Piaţa Maro, dar şi ritualul din fiecare dimineaţă în drumul spre bibliotecă. Un adevărat carnaval al vieţii în care iubirile de bufon devin foarte serioase, în care citatele din cărţile sfinte sunt pansamente pentru suflet, în final, fiind îndemnaţi să căutăm fericirile. Tristan vede lumea prin ochii paradisului ce renaşte din nisipurile azurului, axa lumii fiind conturată prin cinemagia artei. O carte despre, cu şi pentru cei care iubesc, scrisă de un cavaler al cuvântului.