Un mozaic critic

În rândul premiilor revistei „Mişcarea literară” pe 2014 s-a remarcat volumul „Mozaic critic”, semnat de Cristian Vieru şi apărut la Editura Pastel din Braşov. Prima carte de autor a profesorului Cristian Vieru adună 23 de cronici publicate de-a lungul vremii în revistele literare, cu precădere în „Mişcarea literară”.
Cristian Vieru a debutat acum cinci ani cu eseuri şi cronici bine conturate despre scriitorii vremii, şi nu numai, precum şi despre teatrul primit moştenire de la înaintaşi şi cel jucat pe scenele de astăzi. Având un portret al intelectualului de tradiţie, aşa cum îl caracterizează şi scriitorul Olimpiu Nuşfelean în Prefaţă, Cristian Vieru vine în faţa publicului cu un alt mod de abordare critică, declarând deschis că nu poate scrie despre anumite cărţi ale zilelor noastre care promovează vulgaritatea, ci doar despre acelea care aduc în faţă frumosul şi că preferă mai bine să nu scrie despre o carte care nu i-a plăcut şi să facă rău astfel scriitorului.
Ne întâlnim cu un discurs aplicat, argumentat cu exemple din cartea analizată, dovedindu-ne că este unul dintre criticii care, într-adevăr, pun preţ pe ceea ce fac şi că încearcă să scoată în evidenţă frumuseţea fiecărui autor.
Grupată în patru capitole – Proza, Poezia, Teatrul, Eseul critic, dar şi jurnalul – cartea aduce în faţa noastră autori din generaţii diferite, pe care însă îi adună acelaşi simţ estetic asupra artei.
Despre volumul „Poveştile gramaticii”, semnat de Mircea Moţ, criticul spune că este „scris în spiritul manualelor lui Creangă”, ineditul fiind că în aceste vremuri în care vedem o goană nebună după dobândirea statutului de post-modern, mai sunt autori ca Mircea Moţ care scriu în notă arhaică. În opera lui Dumitru Radu Popescu, Cristian Vieru vede „rezultatul unei forţe creatoare, a unui condei prolific care face din scriitor un Sadoveanu al zilelor noastre”. Din rândul scriitorilor bistriţeni este recenzat Olimpiu Nuşfelean, „una dintre personalităţile literare ardelene marcante, are un destin artistic care ar putea fi prezentat în câteva cuvinte astfel: poet sensibil, prozator original, eseist de marcă, dascăl dedicat, director al uneia dintre cele mai importante reviste literare româneşti, prezenţă activă în viaţa culturală”. Pe Gheorghe Pituţ, Cristian Vieru îl vede „una dintre cele mai pertinente şi prolifice voci lirice contemporane, iar la Ion Pop surprinde frumuseţea imaginilor poetice originale, imaginarul poetic fără limite, universul original. Unul dintre cei mai iubiţi poeţi ai Transilvaniei, Ioan Alexandru are o creaţie care „surprinde prin forţa cu care sunt descrise trăirile unui spirit înalt, iubitor de frumos şi profund legat de tot ceea ce implică termenul românism”.
Despre cunoscutul clujean Horea Bădescu, Cristian Vieru spune că este „una dintre vocile transilvănene pertinente din spaţiul poetic românesc”. Ion Vlad rămâne în percepţia criticului „unul dintre numele fără de care spaţiul critic contemporan ar fi fost mai sărac... Întreaga operă fiind rezultatul dăruirii sale, al întregii activităţi la catedră. Profesorul conştientizează nevoia unor studii de teorie literară moderne, punându-şi talentul incontestabil şi vasta cultură de care dă dovadă în slujba acestui demers altruist pentru generaţiile viitoare. Aceiaşi termeni elogioşi îi are şi pentru Alex Ştefănescu „una dintre cele mai cunoscute voci ale criticii actuale... Stârneşte atât prin operă, cât şi prin atitudinea sa”. Iar despre Augustin Buzura spune că este „apărător al valorilor naţionale şi al moralităţii... Găseşte modul prin care poate fi un bun român. Îşi exprimă ideile sănătoase într-un mod elegant, găsind în scris un scut împotriva nedreptăţilor contemporane”.
Sunt trecute prin pana scriitorului şi alte nume, precum Francisc Păcurariu, Teohar Mihadaş, Aurel Pop, Laurenţiu Faifer, Eugen Simion, N. Steinhardt, Ion Creangă, Oana Pellea, Mircea Diaconu, pentru toţi găsindu-se câte o caracterizare adecvată. Mozaicul critic al lui Cristian Vieru este o faţetă a scrisului românesc adunând între coperţile primei sale cărţi nume importante ale literaturii, dar şi nume cărora, prin textele sale, Cristian Vieru le dă strălucire, pornind astfel într-o lume în care, în viziunera sa, literatura nu înseamnă altceva decât frumuseţe.