Un spirit impetuos – Virginia Brănescu

Așa am văzut-o de-a lungul anilor de când ne cunoaștem, pe distinsa poetă, prozator și pictor, d-naVirginia Brănescu, trecând cu răbdare și putere peste vicisitudinile vieții.
S-au scurs ani de când destinul meu a primit o altă turnură prin cunoștința cu domnia sa. Soarta mi-a adus-o în cale când soții noștri erau colegi-dascăli la aceeași școală gimnazială (matematică și l. rusă) și așa aflai că soția d-lui Nicu, scrie și pictează. Pe urmă, ne-am întâlnit și cunoscut la aceeași biserică de peste podul Budacului, pe care o frecventam cu soțul.
La următorul Crăciun, i-am expediat două pliante din hârtie colorată, ușor cartonată, frumos ornate la un xerox, cu șase poezii în special patriotice.
Surpriza a fost că mi-a dedicat un catren, chiar în acest cotidian, cu îndemnul de a nu uita doina străbună, îndemn care a declanșat în mine valențe ce stăteau pitite pe ramurile sufletului meu și care au folosit acest imbold să-și ia zborul și să se așeze ca stihuri în pagini de carte. Astfel, a început drumul unei legături sufletești de soră mai mare-zic eu, de prietenie, de aleasă considerație pentru un poet-pictor care m-a îndrumat către editura Karuna, mutată ulterior la Cluj-Napoca, unde și dânsa a publicat și fiind trimisă la concursuri internaționale, chiar premiată.
Această relație de suflet, pentru mine a fost de bun augur, așezându-mi pașii pe unele din urmele pașilor d-nei Virginia. La fiecare lansare de carte sau alte discuții, distinsa d-nă ne uimește cu memoria ireproșabilă, recitind din poeziile sale profunde, marcate de sensibilitate, dar și de umor.
La venerabila vârstă de 93 de ani, împlinită în luna aceasta- martie, am dat un telefon să-i adresez urări, iar dânsa mi-a spus că îmi trimite pe poștă recenta plachetă de versuri: „Gânduri în pandemie”; eu sunt în drum spre dv. zic, pentru a vă oferi un buchet de trandafiri, la fereastră. Ah, pandemia!
Remarc și în această plachetă, aceeași ușurință prin care cuvântul pornit din minte trecând prin inimă se așează în vers: „În clepsidră curg vioi / Vise ce mustesc în noi / Și se spulberă în vânt / Când ne ducem în mormânt.” Nu lipsește nici tendința de umor, reflecție: „93 nu e o glumă, / E o cifră obosită / Ce răsare dintre anii / Ce-au trecut ca o ispită.”
Interferența dintre vers, proză (Note de lector) și transpunerea în culori a multor idei a fost și este mereu prezentă în redarea acestora prin care putem desluși sufletul unui om. Și d-na Virginia are un suflet mare, nobil, primitor tuturor celor care i-au trecut pragul casei și i-au admirat micro-expoziția de tablouri cu o cromatică privită cu încântare. În „Note de lector”, ne prezintă o salbă de gânduri despre cărțile multor confrați într-ale sacrisului sau picturii, pătrunzând cu ușurință- doar este psiholog- în sinele autorilor pentru a reda nota pregnantă a cărții respective.
Vă mulțumesc, draga mea d-nă Virginia pentru catrenele adresate mie în publicațiile dv. și îl redau aici pe cel referitor la „Pastila de buzunar”:
Primăvara să v-aducă / Noi „Pastile” fără boală, / Lecuind năravuri multe / Prin cuvinte – bunăoară”.
În această lună aniversară – martie, când în corola anilor ați mai pus o petală,vă urez, distins al meu mentor, sănătate cât mai bună și multe bucurii lângă cei dragi.