Un volum ”atipic”, într-o lume identică

Când și-a ales domeniul în care să se califice pentru a-și face un viitor, tânărul Gheorghe Mizgan a oscilat între tehnică și artă, hotărându-se pentru prima, în ideea că va fi mai potrivită pentru  a-și face un viitor ca familist ce urma să fie mai târziu. Deși este un inginer electrotehnic cu experiență profesională  vastă, dorul de artă îl tot bântuie. Și l-a încercat în decursul anilor nu numai într-o direcție, fiindcă s-a apucat și de sculptură – cât timp a fost prieten cu marele Bradea, dar mai târziu a accesat și pictura și pe tot parcursul vieții a scris versuri.
                       Gheorghe Mizgan este un original. În sculptură ne-a dat ”Cameleonul cu aripi”, un nud feminin cu aripi în loc de brațe; în pictură lucrarea ”Geneză”, realizată printr-un fel de nebuloasă circulară, care la exterior se termină printr-o mână ce o susține ”creator” ; iar în literatură (poezie) a oscilat între diverse genuri și specii, oprindu-se un timp asupra poeziei ”hayku”, așa însă cum o scriu românii.
                      Azi ne surprinde printr-o creație nemaivăzută la alții, volumul de versuri intitulat ”De-mască-Te”, Editura ”Născut liber”, Bistrița, 2021, care în forma de prezentare este cu totul inedit. O carte de 83 de pagini, care la mijlocul volumului este perforată de la copertă la copertă – orificiul semnificând acțiunea letală a dușmanului ”Covid 19”, care pătrunde înăuntrul societății umane și este de neînlăturat. Pe copertă orificiul e înconjurat de o mulțime de cercuri concentrice, semnificând aria de răspândire a dușmanului comun. Titlul cărții, autorul l-a plasat pe coperta a doua.
                        Coperta a treia cuprinde un frumos portret al autorului, realizat în clar-obscur, iar în subsol sunt  scrise de mână următoarele versuri: ”Clepsidra trecerii în noapte /Încet nisipul și-l prelinge/Marcând mereu trăiri și fapte/În ritm cu timpul ce-l deplânge.”
                         În conținut, volumul cuprinzând 56 de poeme se vrea a fi o imagine a vieții omenirii în condițiile claustrării, a însingurării, din cauza necesității de a se feri de infecție – însingurare care generează diverse stări psihice negative – omul fiind ființă sociabilă și care se construiește numai prin relații cu ceilalți oameni:”Dar piața se minează tot mai tare/ Se-așterne-n oameni distanțarea vrută/Cu gândul propriu la întemnițare/În izolare ca pe-o fiară brută!” (Poartă mască – pag 11).
                         Claustrarea produce unora suferințe grave. Un moș ieșind să cumpere pâine pentru baba lui care zace, este amendat cu o sumă care: ” Cu banii ăștia, ce mai soartă!/ Un om bătrân ca veteranul/ Ba chiar adusă pân la poartă/Ar fi fost pâinea pe tot anul!”(Când măsura ricoșează- pag. 20)
                          Altora, împrejurările create de pandemie le aduc prosperitate:”Restricții se adună/La cei majoritari/Iar pătura ”cea bună”/Prosperă în biștari!” (Fragmente duminicale – pag. 17).
                           Tabloul suferințelor umane în era Covidiană este descris simplu și variat în acest ”Jurnal poetic în luptă cu timpul” (pag. 73), dar în final: ”Ne-am obișnuit cu moartea,/ Viața merge înainte!”(Finiș – pag.73).
Poetul  Gheorghe Mizgan binecunoscut în lumea literară prin multiplele-i volume editate, dar și prin participarea la cenacluri – a fost frumos și amplu recenzat ( prin volumul ”De-mască-Te”) de data aceasta de către scriitorul, criticul literar, dl. David Dorian. Eu aș adăuga doar faptul că o imaginație fabuloasă nu-i permite să se închidă în meseria aleasă din domeniul tehnic și evadează mereu înspre lumea artelor, care-i ridică sufletul în slavă, dându-i satisfacția necesară viețuirii.