Universitar din Beclean, la Oxford

Recent a avut loc la Oxford, renumitul centru universitar din Marea Britanie, a Optsprezecea Conferinţă Internaţională de Studii Patristice, reunind specialişti din întreaga lume într-un eveniment unic prin anvergura sa. Organizată din patru în patru ani, această întrunire reuşeşte să adune la un loc pe toţi cei dedicaţi, într-un fel sau altul, Părinţilor şi scriitorilor Bisericii, ale căror opere sunt analizate din varii puncte de vedere: filologic, filosofic, retoric, literar, teologic. Printre cei peste 900 de participanţi din acest an şi printre destul de numeroşii români din ţară s-au aflat şi doi clujeni, cadre didactice ale Facultăţii de Teologie Ortodoxă a UBB din urbea de pe Someş: Arhim. Lect. Univ. Dr. Benedict (Valentin) Vesa, specialist în limba şi spiritualitatea siriacă, moț de pe valea Arieșului, şi Pr. Lect. Univ. Dr. Adrian Aurel Podaru, specialist în studii patristice şi limba greacă veche, beclenar get-beget. Fiecare dintre cei doi au prezentat un referat: „World and Body in the Writings of Isaac of Nineveh. Ascetism and Communication” („Lume şi trup în scrierile Sf. Isaac de Ninive. Ascetism şi comunicare”) – Arhim. Benedict (Valentin) Vesa, respectiv „Michael Psellos’ Philosophical Opuscula on the Soul. Their Sources, their Relevance and their Impact in Eleventh Century Byzantium” („Opusculele filosofice despre suflet ale lui Mihail Psellos. Izvoarele, relevanţa şi impactul lor în Bizanţul secolului al unsprezecelea”) – Pr. Adrian Aurel Podaru.
Printre foloasele de necontestat ale participării la o astfel de conferinţă se află şi acela de a afla la ce nivel s-a ajuns cu stadiul cercetării în domeniul studiilor patristice şi de a intra în contact cu specialiştii de renume mondial în cercetarea operei unui anumit Părinte sau scriitor bisericesc. Pe de altă parte, însă, nu poţi să nu remarci şi tendinţa predominantă a acestei cercetări, care nu pune accentul îndeosebi pe modul şi măsura în care scrierile Părinţilor Bisericii pot să zidească spiritual o umanitate secularizată şi înstrăinată de Dumnezeu, ci pe aspecte de ordin filologic, literar, retoric, filosofic etc. De aceea, oricât de entuziasmat ar fi cineva de participarea la un astfel de eveniment, credem că ar trebui să aibă mereu în minte şi în inimă gândul că Părinţii Bisericii, atunci când au teologizat, au „filosofat” sau şi-au folosit toate armele retorice în discursurile lor, au făcut aceasta în primul rând dintr-un interes pastoral şi misionar. Este important de ţinut minte acest lucru pentru a ne stabili clar priorităţile: nu cercetare de dragul cercetării, ci cercetare de dragul reconfigurării chipului lui Dumnezeu în omul contemporan, cu ajutorul operelor Părinţilor. Iar operele Părinţilor, a căror autoritate a fost confirmată de Biserică, nu sunt altceva decât interpretare inspirată a Scripturilor. Acelaşi Duh Sfânt, Care i-a inspirat pe autorii cărţilor Sfintei Scripturi, le-a luminat mintea Părinţilor pentru a interpreta corect Revelaţia.
Dincolo de această precauţie, însă, rămâne totuşi gândul că, cel puţin pentru câteva zile, ai fost părtaş la un eveniment remarcabil care s-a desfăşurat într-una dintre cele mai bune Universităţi din lume, că ai cunoscut specialişti de top în studiile patristice şi ţi-ai desfătat privirea cu un oraş a cărui arhitectură şi ale cărui clădiri nu pot decât să te uimească. Cum ar putea fi altfel, de vreme ce un film din seria „Harry Potter” s-a filmat acolo?