Valeria Peter Predescu

A plecat şi ea, Valeria

Sunt ca drumul pe sub roţi

Scriu şi mă cuprind fiorii-

Unde pleacă, Doamne, toţi,

De se duc de-aici, ca norii?...

Stau năuc în urma lor,

Ne rămân târzii prin Sate

Şi pe crestele de Dor

Doinele ne-terminate...

A plecat şi ea,Valeria,

De la Bistriţa la vale,

Veşnicită-i fie glia,

Cea din cântecele sale...

Nicolae Nicoara

Muzeul Civilizaţiei Populare Tradiţionale "ASTRA" şi "Academia Artelor Tradiţionale din România" regretă stingerea Doamnei Valeria Peter Predescu.

Valeria Peter Predescu a fost una dintre cele mai cunoscute şi apreciate interprete de folclor din Transilvania.

S-a născut pe meleaguri năsăudene, în satul Telciu, de pe Valea Sălăuţei.

A început să cânte în 1972, iar primele înregistrări le-a făcut la Radio Cluj cu redactorul şi culegătorul de folclor Dumitru Vartic.

În anul 1994 a primit Premiul „Ethnos" pentru activitatea sa de culegătoare şi interpretă a folclorului năsăudean.

Recunoscându-i-se toate toate meritele în artele muzicale, Doamna Valeria Peter Predescu a fost primită de Muzeul „ASTRA" în „Academia Artelor Tradiţionale din România".

În cea mai recentă publicaţie a Muzeului „ASTRA", Catalogul „Academiei Artelor Tradiţionale din România", întâlnim şi personalitatea artistică a Doamnei Valeria Peter Predescu.

Muzeul "ASTRA" va păstra mereu un gând bun, pios, pentru aceea, pe care am simţit-o întotdeauna aproape de gândurile şi proiectele noastre privind viitorul creaţiei populare contemporane.

Dumnezeu să o Odihnească în Pace!

Muzeul Civilizaţiei Transilvane "ASTRA"

"Cântec sfânt": VALERIA PETER-PREDESCU

“Mâine, când voi fi pamânt,

Nu uita nici tu si zi-le,

Zi-le doina, cântec sfânt

La copiii tai, copile !”

(Sf.O.Iosif – "Cântec sfânt")

Dispare un artist ! Valeria (asa cum ii spuneam noi) dispare, spre consternarea noastra, a tuturor !

Ne alaturam acelora care deplâng pierderea neasteptata a valoroasei interprete a cântecului românesc. O mare voce a incetat sa cânte ! Un OM adevarat, o prietena a sufletelor noastre, cu o relatie speciala de prietenie, o colaboratoare desavârsita in actiunile pe care le organizam. Cânta si interpreta in sensul sau unic - asa cum numai ea stia sa cânte - minunatele pricesne din biserici, manastiri - in preajma Sarbatorilor Pascale !

S-a despartit de propriile sale creatii artistice de o sensibilitate deosebita, de cântecele sale autentice, pasionata de valorile folclorice traditionale, transmitând mai departe aceasta pasiune... Ramân marturie textele, cântecele autentice vechi (specifice obiceiurilor populare traditionale), convinsi ca ele nu vor pieri pentru ca Arta populara traditionala va dainui si peste ani...

I-a fost destinat sa plece din mijlocul celor dragi, lasând un gol greu de uitat... Cu acest sentiment intens, real, incercam sa ne despartim de Omul extraordinar cum a fost Valeria, pentru ca exceptionala sa voce NU VA DISPAREA NICIODATA !

Pentru Calarasi, VALERIA PETER-PREDESCU a fost ca o fiica adoptata cu drag. Prezenta sa emblematica, a reprezentat mereu, un prilej de mare bucurie. Cu atât mai greu este tristetea vestii cutremuratoare ca Valeria Peter-Predescu a plecat dintre noi ! Va ramâne in eternitate, prin vocea sa exceptionala, prin realizarile sale artistice care au mentinut si mentin folclorul autentic la cele mai inalte cote. Acolo, in inaltul Cerului, va cânta alaturi de ingeri, pe-o gura de Rai...

Dumnezeu s-o ohineasca in pace si liniste ! Condoleantele noastre familiei indurerate, prietenilor, colegilor... lacrimi si flori...

Adio, Valeria ! Buna noastra prietena...

Directia Judeteana pentru Cultura, Culte si Patrimoniul Cultural National Calarasi

Valeria

Un prieten de la Năsăud, Ioan Seni, mi-a scris câteva rânduri grele pe care aş fi vrut să nu le primesc: “Jale mare. Cu Valeria Peter Predescu ne vom întâlni numai în lumea de dincolo. Ieri ne-a părăsit”.

Cine a cunoscut-o nu se va împăca niciodată cu dispariţia ei. Cine n-a cunoscut-o va cunoaşte-o prin cântecele ei: “La căsuţa d-ângă vale”, “Mamă, dorul dumitale”, “Badea înalt şi cu musteaţă”, “Omu-n lume cât trăieşte”, “Mamă, nu mă legăna”, “Măicuţă, când m-ai făcut”.

“Privighetoarea Ardealului”, Valeria Peter Predescu, ne-a lăsat zestrea de cântări năsăudene, de zeci de costume populare, ii, cămăşi şi catrinţe cusute de ea, a lăsat copiii de la Casa de Creaţie Populară Bistriţa, a lăsat revista de folclor “Zestrea”, a lăsat copiii şi nepoţii, şi, cu datoria împlinită, a plecat să ne privească de sus.

Era o fire luminoasă şi blajină. Foarte modestă şi foarte conştiincioasă în munca ei, după 40 de ani pe marile scene românești şi ale lumii, avea mari emoţii şi atunci când cânta în faţa unor copii. Avea un ritual aparte înainte de orice spectacol: îşi pregătea de cu seară costumul, îl aranja frumos pe scaunul de lângă ea, îşi lustruia ghetuţele, parte componentă a costumului ei din Ţara Năsăudului, îşi făcea rugăciunea, se culca devreme şi, până adormea, repeta în gând programul... În 1999, a venit la Soroca, cu un grup de colegi de la ASTRA Năsăud, cu un microbuz plin de manuale pe care le-au donat Gimnaziului Vasilcău. Atunci, a cântat pe maidanul satului Vasilcău, în faţa copiilor din clasele primare care veniseră împreună cu părinţii lor. A fost spectacolul cel mai important din viaţa ei. Aşa l-a calificat Valeria.

Avea un repertoriu cu care putea ţine o nuntă până dimineaţă, cu cântece care includeau toate obiceiurile de nuntă de pe Valea Năsăudului: „Hai, mireasă, să te joc”, „Să jucăm mireasa”, „I-aţi, mireasă, ziua bună”, „Ieşi, mireasă, până-n prag”, „Datul cămeşii la mire”, „Datul colacului la soacră”, „Strigătură la găină”. Aştepta, de ani de zile, s-o invite cineva să ţină o nuntă în Basarabia. A participat la I Festival al obiceiurilor de nuntă, organizat de Maria Iliuţ, a cântat cu Maria Iliuţ şi s-au asociat cum numai două privighetori se pot asocia. A îndrăgit-o ca pe o fiică a ei...

Avea un program de pricesne pe care îl interpreta în bisercă, dar şi în săli de spectacole, în perioada sărbătorilor de iarnă şi în perioada Pascaliei.

Era foarte firească şi accesibilă, şi foarte iubită. A iubit viaţa, lumea şi oamenii. A lăsat mulţi prieteni la Chişinău care o vor iubi tot restul vieţii: Maria Iliuţ, Nina Bolboceanu, Maria Mocanu, Nina Neculce, Argentina Cupcea, Zina Izbaş, Ion Negrei, Ana Bejan, Grigore Ciobanu. Toţi împreună îi datorăm un drum până la mormânt, să-i aşezăm la cap florile neuitării noastre.

Acum, nu ne rămâne decât s-o plângem şi să-i ascultăm cântecele. Jale mare...

Valentina BUTNARU, în numele tuturor prietenilor VALERIEI, de la Societatea Limba Noastră cea Română