Vară literară bogată la Filiala Cluj a Uniunii Scriitorilor din România

Rep.: - Aţi pregătit foarte multe proiecte în această perioadă în care ne întâlnim cu locurile memo¬riei. În această vară culturală s-au conturat proiecte pre¬cum „Scriitorul şi lumea”, un volum dedicat Festivalului FestLit Cluj 2021, de asemenea „Locurile memoriei”, dar şi premierea celor mai bune cărţi apărute în 2020. Aşa¬dar, avem o vară culturală bogată.
Irina Petraş: - Da, e adevărat. Anul trecut, în anul pandemiei, n-am vrut să renunţăm la niciunul dintre proiecte, astfel că au apărut cele trei cărţi grozave, zic eu, care ne reprezintă – „Istoriile literaturii române”, „Cartea cuvin-telor-madlenă” şi „Rondul scriitorilor la Muzeul de Artă”. Anul trecut, am vrut să demonstrăm că putem să nu renunţăm la proiectele noastre în ciuda restricţiilor. În acest an, am hotărât să lansez nişte proiecte care să exploateze anul de restrişte, de restricţii pe care l-am depăşit. Aşa că, „Scriitorul şi lumea” a avut ca temă – după cum bine ştiţi – relaţia scrii¬torilor cu lumea, atunci când lumea se găseşte într-o stare de criză, fie ea sanitară, economică, politică ş.a.m.d.. Cele 74 de răspunsuri din carte constituie – şi nu sunt singura care a observat acest lucru – un extraordinar material pentru studii sociolog¬ice. Atât de multe lucruri profunde şi inteligente s-au spus, atât de diverse, legate de relaţia scriitorului cu lumea, încât cartea filialei va rămâne ca un document la care să se întoarcă oricine doreşte să înţeleagă ce s-a întâmplat. Pe de altă parte, mai este un program. „Scriitorul şi lumea” era un proiect editorial alcătuit din eseuri, meditaţii şi chiar studii, până la urmă, legate de această temă, dar am vrut să lansez, cumva în continuarea „Cărţii cuvintelor-madlenă”, o carte mai de casă, a scriitorilor. Este vorba de „Autoportrete în oglindă” unde membrii Filialei au răspuns aproximativ la aceleaşi întrebări, cărora le-am adăugat şi unele strict per¬sonale, proiecte personale, relaţia cu scrisul lor şi cu cititorii. Au ieşit nişte poveşti foarte interesante, cartea va fi gata în august şi o vom lansa în toamnă. Va fi a doua mare carte a acestei veri. N-aş trece peste „Bonul de mână” prin care iarăşi am vrut să arătăm - prin scrisul de mână al membrilor filialei – că încă ştim să preţuim scrisul de mână, care din punctul de vedere al unor specialişti, este foarte important pentru relaţia omului cu propria sa judecată asupra lumii. De Sânziene, am lansat proiectul „Locurile memoriei cultur¬ale”, de ziua de naştere a unui scriitor din Bistriţa-Năsăud, poetul Dinu Flămând. Acest proiect va avea mai multe direcţii de abordare, pentru că în ultima vreme se vorbeşte tot mai mult despre legătura scriitorului cu locul naşterii sale, cu ţărâna sau glia la care se rapor¬tează. De curând l-am citat pe Saramago care spunea că ar fi arătat altfel toată opera lui dacă nu s-ar fi năs-cut în Portugalia. De acea zonă s-a legat toată privirea sa asupra lumii. Deci, „Locurile memoriei” vor avea şi o aseme¬nea secţiune în care vom vorbi despre locurile de temelie ale unui om, ale unui scriitor, dar am vrut să readucem în atenţia contemporanilor noştri – pentru că cititorii noştri sunt mereu cei mai importanţi – locuri ale memoriei, lo¬curi care sunt marcate de o anumită întâmplare culturală, de o personalitate culturală – statui, grupuri statuare, plăci comemorative, clădiri, instituţii în care s-au petrecut lucruri importante pentru viaţa noastră culturală, un soi de readuc¬ere în atenţie a tradiţiei şi a reperelor identităţii noastre cul¬turale. Am început cu Şcoala Ardeleană, cu grupul statuar realizat de Romulus Ladea, pentru că toată această zonă este datoare, în sensul cel mai nobil al cuvântului, Şcolii Ar¬delene. E un grup statuar care se găseşte lângă Universitate, şi aproape toţi membrii filialei clujene, indiferent că sunt din Maramureş, Satu Mare, Bistriţa-Năsăud, Zalău, sunt cumva copiii acestei universităţi „Babeş-Bolyai”, iar peste drum se găseşte Casa Echinox. Aşadar, am considerat că este un punct foarte încărcat cultural şi acolo a avut loc un recital in¬teresant. Pentru ca aceste recitaluri să nu treacă fără să lase urme, pentru fiecare asemenea recital va fi realizat un film, iar pe contul youtube al filialei vor fi postate aceste filmuleţe, iar link-urile vor fi trimise către toţi membrii filialei, către toţi cititorii noştri în aşa fel încât aceste recitaluri de aducere în prezent a însemnelor culturii noastre să fie la îndemâna tu¬turor. Dată fiind mai îngreunata mişcare a noastră, din cauza restricţiilor care încă sunt în vigoare, am lansat această invi¬taţie şi către scriitorii din celelalte judeţe aparţinătoare filialei clujene. Prin urmare, cu siguranţă, se vor întâmpla lucruri interesante şi la Bistriţa, şi la Satu Mare, şi la Baia Mare şi Zalău. Toate aceste filmuleţe vor fi reunite sub acelaşi acoperiş al filialei, pe youtube. Prezenţa bistriţenilor a fost întotdeauna consistentă la toate proiectele filialei şi cred că va fi şi în continuare. Mă gândesc şi la alte lucruri pe care le putem face pentru că cred că este un moment foarte potrivit pentru a ne gândi din nou la cine suntem şi de unde venim şi ce suntem în stare să facem în aşa fel încât să avem şi un viitor. La un moment dat vorbeam despre această carenţă de viitor care stă şi în puterea scriitorilor să o vindece. Premiile filialei au ţinut cont de cărţile apărute anul trecut. Noi am reali¬zat şi „Vitrina cu cărţi”, astfel că a fost mai uşor pentru membrii juriului pentru că au avut un inventar cu cărţile apărute de-a lungul anului. Sunt foarte multe cărţi bune şi, ca de obicei, juriul a avut de depăşit cel mai greu hop, acela de a selecta foarte puţine dintre aceste foarte multe cărţi bune. Premiile sunt simbolice, însă ele sunt importante pentru că reprezintă un fel de recunoaştere din partea colegilor de breaslă a valorii trudei tale asupra hârtiei, asupra monitorului. Proiectele nu ţin seama de faptul că a fost o vară caldă, aşa cum n-au ţinut seama decât când n-au avut încotro de anul pandemiei. Eu – şi cu siguranţă vă alăturaţi şi voi acestei dorinţe – îmi doresc să nu vină şi alte valuri, cred că trei au fost destule, ca în poveşti.
Rep.: - Vă mulţumim şi, cu siguranţă, vom fi aproape de filială, aşa cum şi filiala este alături de noi, de scriitorii din Bistriţa. Sperăm să putem contura proiecte şi aici la noi şi mă gândesc la Zilele prozei.
Irina Petraş: - Da, a fost foarte frumos la edițiile precedente. Dacă reuşim să facem Zilele prozei (şi nu mă gândesc la noi, pentru că noi cu siguranţă vom reuşi, mă gândesc la restricţiile care s-ar putea întoarce) în colaborare cu Reprezentanţa Bis¬triţa-Năsăud, această ediţie îi va fi dedicată lui Andrei Moldovan.
Rep.: - Doamna preşedintă Irina Petraş ne-a promis că va fi alături de noi în conturarea proiectului „Spiritul locului”, proiect iniţiat de Andrei Moldovan în urmă cu aproape doi ani, care abia acum începe să prindă roade. Vă mulţumesc.
Irina Petraş: - Şi eu vă mulţumesc şi să ţinem aproape