Vasile V. Filip, între etnologie și literatură

După multe și aprofundate studii asupra culturii tradiționale, semnate de profesorul Vasile Filip, din care reținem doar Universul colindei românești, 1999,  și mai cu seamă cel închinat Culturii tradiționale imateriale românești din Bistrița-Năsăud (în colaborare cu Menuț Maximinian, vol. I-II, 2012-2015), la prestigioasa editură Limes din Cluj-Napoca a apărut recent o colecție de publicații culturale apărute la Bistrița și în împrejurimi, după cum și-a subintitulat autorul volumul Între etnologie și literatură.

Doctor în etnologie, Vasile V. Filip a publicat peste 150 de studii, comunicări, articole, prefețe ș.a. pe teme de etnologie, literatură și fenomene ale culturii scrise în reviste și alte apariții locale și naționale, prin ele  exprimându-și opiniile legate de starea culturii și a valorilor noastre spirituale în general. Cum astăzi suntem preponderent preocupați, obsedați chiar, de fenomenul politic sau de alte fenomene lăturalnice, riscăm să ajungem pe marginea prăpastiei, a prăbușirii în abisurile dezintegrării teritoriale și spirituale, a pierderii identității naționale. Remediul? Autorul ne arată și ne îndeamnă cu toată tăria: Înapoi la Poezie! Înapoi la Cultură!  Înapoi la valorile tari, la o Românie profundă și cuminte! Venind vorba de rolul culturii în istoria nației noastre, îmi răsare în minte și zicerea atât de înțeleaptă a eruditului Timotei Cipariu de la Blaj: unde dezbină politicul, unește cultura!

Volumul are două părți distincte, cea dintâi fiind destinată etnologiei, aici autorul grupând materiale privitoare la zonele folclorice (precum văile sudice ale Țibleșului), la obiceiurile și personalitățile celor ce s-au aplecat către cultura tradițională valorile ei, precum Părintele Protosinghel Macarie Marius-Dan Drăgoi (actualul Episcop al Europei de Nord), cu studii demne de remarcat, cu impresionanta culegere de 1745 de colinde, realizare nu la îndemâna nici chiar a celor consacrați. Partea a doua, Literatura și fenomenul cultural, cu subdiviziunile: clasici, consacrați, aspiranți și fenomenul cultural contemporan, grupează oameni ai locurilor studiate, și nu numai, cu contribuțiile lor la mai buna cunoaștere a zonei din punct de vedere literar-cultural, a locurilor, oamenilor și faptelor lor din arealul preocupărilor Domniei Sale: cel a Nordului de țară. Se fac referiri la nume consacrate în viața noastră literar-spirituală, precum cel al lui Liviu Rebreanu, Andrei Mureșanu, Bartolomeu Anania, dar și al celor ce au pătruns de curând, ori  abia bat la porțile ei.

Iată spre exemplificare câteva aspecte consemnate de autor în voluminosul său studiu, fiecare dintre ele stârnind interesul pentru lectură și îndemnând cititorul s-o facă. Deloc silit, ci din proprie curiozitate și pasiune. Cum și semnatarul rândurilor de față a făcut-o.

Impresionantă este povestea vieții Anisiei Precup din Dumbrăveni (BN), aparținând secțiunii consacrată Personalităților, poveste din care desprindem realități și fapte, experiențele și trăirile avute de-a lungul vieții: Povestea vieții dezvăluie ce contează cu adevărat în viața povestitorului, care este procesul prin care acesta devine un păstrător al tradiției în comunitatea sa … precum și care este modul în care cultura modelează viața individului (pag. 187).

Demne de semnalat sunt însemnările de pe front ale oamenilor simpli de la țară, cu viața deturnată de război din rosturile ei, ele alcătuind, după spusa autorului, un capitol bogat al vieții spirituale a acestora, ocupând în lirica folclorică din Ardeal un loc însemnat, situat îndată după cea a dragostei neîmplinite între izvoarele sentimentului de jale și nenoroc. Iată, în acest sens, un fragment (versificat) din scrisorile de pe front ale lui Octavian Hodoroga din Maieru: Că trebe mers la arat./ Cine-a prinde boii-n jug? Și cine-a ținea de plug? Tata-i slab și el nu poate,/ Am surori, nu-s învățate/ Și la lucru nu-s dedate./ Barăm dac-ar fi feciori,/ Și s-ar duce la ogor,/ Ar ara cât ar putea/ Și tăt m-aș mai mângâia./ Dar așe ce-i de făcut? Nu mere nime la plug…

Cum rândurile de față nu se vor a fi o analiză detaliată, exhaustivă, a volumului în discuție, ci mai degrabă o semnalare a apariției sale între lucrările de referință în domeniu, mă văd silit a pune punct sumarelor mele considerații asupra  acestor studii încărcate de iubire de neam și țară, pornită, după cum e și firesc a se petrece, din iubirea cea mare a plaiurilor obârșiei sale.

Studii critice pertinente, de o profunzime și competență irefutabile, pe care Vasile Filip le-a consemnat până acum, în vremea de pe urmă, în intervalul de lumină ce ni s-a dat (după propria-i mărturisire!) și pe care ni le dăruiește cu toată căldura sufletului său nobil și delicat. O carte ce se deschide sufletelor celor pasionați de literatură, fie ea de factură cultă sau populară, de etnologie, de fenomenul cultural în general.

                                 Ioan Popa