Victoria Fătu Nalațiu și ,,Tainele copilăriei,,

Cartea ,,Tainele copilăriei,, a apărut în ediție bilingvă, la Editura Eikon din Cluj Napoca, traducerea poemelor în limba franceză fiind realuizată de prof. Florin Avram.
Victoria Fătu Națaliu excelează în zona de interferență a poeziei clasice cu haiku-ul nipon. Scrie cu aplecare spre starea interioară, cu accente de filosofie de viață care, în conceptul său personal devin pilde, proverbe, aforisme cu o consistență verbală ce încântă cititorul.
Nu este simplu să scrii în stil japonez, când nu te încadrezi într-o lume potrivită gândirii orientale, nu ai nici spațiul și nici conjunctura de-a medita la clipa ce repede se trece, și din mijlocul orașului tău gălăgios, nu poți vedea cum cresc pietrele pe peluza din fața unei casei japoneze. Cu atât mai mult respect am pentru ceea ce face Victoria Fătu Nalațiu, care a exersat mult în ultima vreme, a scris și a pulbicat poeme haiku în multe dintre revistele de gen din Europa și Japonia. Este laureată a câtorva concursuri recunoscute în lumea celor împătimiți de acest gen pe poezie, și a găsit o formă de combinație fascinantă, proprie, între poezie și pictură. Vitoria Fătu Nalațiu picteză și scrie cu dezinvoltură. Este un artist rafinat, harnic și generos, dăruindu-ne imagini care îi poartă amprenta.
,, Cărți deschise, Se îmbracă dimineața, Cu râs de copil,, spune poeta în deschiderea noii sale cărți, și dincolo de cuvinte ne și imaginăm lumea copilăriei în care artista plonjează prin frumusețea imaginii. Ca un bob de rouă, proaspăt și fragil, așa mi se par a fi cele mai multe dintre poemele din cartea de față. Au transparență și fascinează deopotrivă,au claritate și sens, redefinind un concept care pentru noi, europenii, este ceva mai greu de înțeles, -filosofia japoneză.
,, Loc de rodire; Grădini în floare, Sunt azi biliotecile,, scrie poeta, și sintagmele bine șlefuite cu trimiteri la carte ca obiect, sunt nenumărate în paginile acestei aparitii editoriale de rară frumusețe grafică și nu doar. Nici că se putea altminteri atâta timp cât autoarea cărții și-a trăit cea mai mare parte din viață printre rafturile încărcarte de cărți. De profesie bibliotecar, Victoria Fătu Nalațiu a trecut dincolo de fișa postului, și ani lungi a ctitorit o adevărată instituție de convergență a cuvântului scris cu pictura. Generații de cititori s-au bucurat de generozitatea și puterea sa de pătrundere dincolo de aparența meseriei de biblitecar, pe care a transformat-o într-o profesie de credință.
Victoria Fătu Națaliu este o neostenită, însetată de frumos caută unghiuri noi pentru a-și exprima sentimentele. Un artist cu vocație, o scriitoare cu alonjă în sfere de inspirație mai puțin umblate, și care trăiește pe viu fiecare eveniment ce are tangență cu spiritul.
Un spațiu generos, din cartea sa, este rezervat copiilor, portretele ingenuee și textele care le însoțesc, ne fac să privim acest segment al vârstei biologice și cronologice ca pe un miracol. Victoria Fătu Nalațiu decupează imagini și stări de fapt care ne înduioșează, dar nu se oprește la simpla developarea a unor imagini frumoase, ea spune:,, Copiii,/ cresc lumina ce umple universul,, și, lumina face parte intrinsecă din viața sa, lumina devine material de construcție și unealtă ajutătoare totodată.Lumina stă la baza lucrărilor sale plastice, lumina în aniteză cu vopseaua palpabilă. În poezia haiku, Victoria folosește lumina nu doar pentru a-și alege cuvingtele, ea țese lumina în silabele care devin un soi de înțelepciunea versului. Scurt, la obiect, cu țintă spre inimă, dar mai ales, spre mintea cititorului.
Victoria Fătu Nalațiu, o artistă care ține la imaginea sa, un poet dublat de pictor și care în spațiul contemporan al acestei perioade cam aride estetic, devine ambasadorul unei comunități, dar și al unei generații ce s-a format și nu a obosit să trăiască citind marile cărți ale lumii.