Vinerea Patimilor

În aceasta zi, se pomenesc sfintele si mântuitoarele si înfricosătoarele Patimi ale Domnului nostru Iisus Hristos pe care le-a primit de bunăvoie pentru noi. Se mai face încă pomenire de mărturisirea mântuitoare făcută de tâlharul recunoscător care a fost împreună cu El.

Biserica numeste Patimile Domnului: sfinte – pentru că Cel ce le-a răbdat este Sfântul Sfintilor, sfintenia însăsi; mântuitoare – pentru că ele sunt pretul cu care Domnul a răscumpărat neamul omenesc din robia păcatului; înfricosătoare pentru că nu poate fi ceva mai înfricosător decât ocara pe care Făcătorul a răbdat-o de la făptura Sa.

În această zi nu se săvârseste Liturghia pentru că însusi Mielul lui Dumnezeu este jertfit acum; este vreme de post total, pentru că Mirele s-a luat de la noi. (Matei 9, 15). Se fac numai ceasurile împărătesti care ne pun înainte nemărginita smerenie a Domnului, Crucea cea dătătoare de viată si credinta tâlharului.

Seara săvârsim denia prohodului Domnului, care este ultima treaptă a tânguirii pentru Hristos, înainte de Învierea Sa. Se înconjoară de trei ori biserica cu Sfântul Epitaf – semn al celor trei zile petrecute în mormânt.

“În mormânt, Viată, pus ai fost, Hristoase, si s-au spăimântat ostirile îngeresti, smerirea Ta cea multă preamărind”. (Starea întâi – Prohod)