Voi, mame şi tătici care aveţi copii!...

„Vă rog din suflet şi vă implor -spune marele dascăl al creştinătăţii, Ioan Gură de Aur către ascultătorii din toate vremurile- să aveţi mare grijă de copiii voştri şi mai cu seamă de mântuirea sufletului lor. Să urmaţi pilda regelui David, care atunci când a murit, a chemat pe fiul său şi în loc să-i vorbească de bogăţii şi putere l-a povăţuit spre comorile sufletului: ”Fiul meu, de vei trăi în evlavie, nicicând nu vei păţi ceva rău şi toate îţi vor merge bine şi viaţa ta se va petrece în linişte. Dacă însă nu te vei face plăcut lui Dumnezeu şi vei fi lipsit de ajutorul Său, rangul tău împărătesc nu-ţi va fi de niciun folos, căci fără dragostea de Dumnezeu şi bunurile pe care le ai le vei pierde şi prin mari necazuri vei trece. Evlavia îţi va ajuta să dobândeşti însă toate cele ce îţi vor lipsi.”
Cele spuse acum şaisprezece veacuri de arhiepiscopul Constantinopolului să trezească în noi toţi grija pentru sufletele fiilor noştri trupeşti şi sufleteşti. Trăim vremuri de cumpănă, când o minoritate gălăgioasă de numai 16 mii de atei declaraţi la nivelul ţării, folosindu-se de nişte tertipuri, încearcă să oprească pe copii din calea lor spre HRISTOS, adică spre Cel ce este „Calea Adevărul şi Viaţa”. În locul lui Dumnezeu ar pune filosofiile lumeşti, o Etică fără suport, eventual o babilonică istorie a religiilor, spre a-i putea cumva zăpăci pe cei mici, fără experienţă. Să nu vă înşelaţi, căci aceşti vrăjmaşi ai sufletelor celor mici doresc de fapt să interzică total predarea Religiei în şcoli. Ştiind că încă nu e ceasul lor, ceasul întunericului, au început războiul cu sfintele icoane.
Voi, mame şi taţi, aţi ieşit nu de multă vreme din noaptea a 45 de ani de comunism care v-a prigonit şi v-a slăbit poate şi vouă credinţa. Nu uitaţi că toate ştiinţele şi artele de le-ar stăpâni fiii şi fiicele voastre nu-i vor face fericiţi. Singura cale spre fericirea lor şi a oricărui om este dragostea de Dumnezeu. Fără acest suport, etica şi umanismul sunt doar un moft. Fără Dumnezeu, răul din lume n-ar mai avea stavili, dreptatea şi-ar ascunde chipul şi oamenii ar fi doar animale în jungla lumii. Viciile încep să fie impuse prin legi în numele unei libertăţi permisive, fără responsabilitate. Am văzut milioane de oameni ieşind în străzi pentru a fi solidari cu cei şapte-opt redactori francezi ucişi (dar cu un deficit deontologic, al resonsabilităţii), însă când jihadiştii din Libia au tăiat gâtul a 21 de creştini egipteni răpiţi, Europa n-a mai ieşit pe străzi să-şi arate solidaritatea. Demonii nu dorm niciodată, ei nu-şi pierd speranţa că ne vor putea răpi suflletele
Ca popor trebuie să ne apărăm credinţa şi cultura. Cu ele trebuie să stăm înarmaţi într-un continent care se secularizează rapid. „Vine vremea –spune sf. Ap. Pavel- când nu vor mai suporta învăţătura sănătoasă şi îşi vor pune învăţături după poftele lor”.
Dacă în 2012, Curtea Constituţională respingea „in corpore” toate solicitările profului de filosofie Emil Moise din Buzău şi ale acoliţilor lui, perseverenţa întru negativ le-a adus în vremea din urmă şi acceptul. Dacă educaţia religioasă este un drept constituţional , pentru ce trebuie să-mi fac cerere spre a-mi exercita un drept? Trebuie să-mi cer în scris că vreau să votez, să muncesc, să învăţ, să respir? Cine nu vrea, acela are nevoie de situaţii aparte de clarificare. Dacă 98% din populaţia României se declară ca fiind religioasă (între primele din lume într-un clasament), nu e strigător la cer ca aceştia să-şi facă cereri pentru ca fiii lor să-şi exercite credinţa?
Poate greşi nu doar o Curte Constituţională, ci un Congres întreg şi chiar un popor. Istoria dă numeroase exemple chiar sub ochii noştri. Noi trebuie să respectăm deciziile Curţii, chiar şi atunci când greşeşte, de dragul ordinii, cum cugeta Socrate, dar nu ezitaţi: completaţi cererile pentru copiii voştri. Ajutaţi-i şi pe alţii să o facă. Vă trimiteţi copiii nu la cutare sau cutare profesor, ci la HRISTOS. Am fost profesor şi cunosc adânca dragoste a fiilor voştri pentru Dumnezeu. Mai trăiesc şi azi bucuria şi scânteierea ochilor lor când lumea şi arta, ştiinţele erau interpretate în lumina dumnezeiască.
Mărturisiţi-vă –mame şi tătici- credinţa şi în acest ceas şi în acest fel -de a vă înscrie copiii la orele de Religie- cum vi se cere acum, până la 6 martie, fiindcă ştim, după cuvintele Mântuitoruli ce păcat greu este a sminti sufletele inocente ale celor mici, căci în loc de a face cineva aceasta, „mai fericit ar fi de şi-ar lega de gât o piatră de moară şi s-ar arunca în mare”.