Zilele prozei, ediţia 2019, la Cluj, Chiuza şi Maieru

„Zilele prozei”, ediţia 2019, a adus la Cluj, Chiuza şi Maieru scriitori de prim rang ai literaturii române: Simona Antonescu, Victor Cubleșan, Daniel Moșoiu, Rodica Frențiu, Mariana Gorczyca, Leon-Iosif Grapini, Andrea H. Hedeş, Florina Ilis, Ovidiu Pecican, Alina Pelea, Paul Azap şi scriitori din Bistriţa-Năsăud:  Icu Crăciun, Menuţ Maximinian, Olimpiu Nuşfelean, Iacob Naroş, Mircea Daroşi.

            Evenimentul a debutat la la sediul Filialei Cluj a USR, masă rotundă: Starea prozei. La Centrul Cultural „Liviu Rebreanu” Chiuza a avut loc colocviul Proza în traduceri. Temele abordate: Moștenirea lui Liviu Rebreanu; Traduceri de proză în și din limba română; Experiența de prozator român tradus în alte limbi; Starea prozei etc.

            Cuvântul de deschidere a fost adresat de primarul Grigore Bradea, iar moderatorii evenimentului au fost Irina Petraş, preşedintele Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Cluj, şi Andrei Moldovan, preşedintele Societăţii Scriitorilor Bistriţeni.

            „Experienţa cărţilor traduse este una deosebită şi pentru autor. Traducerea romanului „Adam şi Eva” arăta un romancier modern, european” a spus, printre altele, Andrei Moldovan.

            „Este interesant de văzut cum se traduc într-o altă limbă sumedenie de cuvinte din opera lui Rebreanu. La un moment dat, am scris un text despre imagine şi cuvânt şi vorbeam despre expresionismul lui Rebreanu faţă-n faţă cu expresionismul lui Sadoveanu şi înşiram epitete şi verbe pe care le foloseşte Rebreanu. Eroii lui Rebreanu bâlbâie, mormăie, fosăie,  boscorodesc, stâlcesc, bombănesc, ocărăsc ş.a.m.d. De asemenea, este curios cum sunt traduse gesturile lor faţă-n faţă cu ceva care a înspăimântat. Ei se gurduşesc, se cocoloşesc, se tăndălesc, se mocoşesc, se zvârcolesc, mătăhăie. E o încercare teribil de grea pentru un traducător” - Irina Petraş.

            „Stilul lui Rebreanu, aşa zisul stil absent reprezintă gradul zero al literaturii, este decantat. E mai greu să traduci pe Rebreanu, pe Sadoveanu, cu limba lor de sinteză. Rebreanu este prozatorul nostru. Proza noastră fără el nu ar arăta la fel” - Ovidiu Pecican.

            La eveniment au fost prezenţi şi managerul Bibliotecii Judeţene, Ioan Pintea şi a Centrului Judeţean pentru Cultură, Gavril Ţărmure.

            În acest cadru a fost vernisată şi expoziţia de desene semnată de Laura Poantă: Ipostaze ale vieții printre cărț, precum şi cea a artiştilor plastici Dan Cioca, Maria Pelmuş, Elena Dăscălescu, Emanuil Mazilu, Alexandru Potecă, Vasile Crăiţă-Mândră, Retegan Macedon ce poate fi vizitată pe simezele Centrului Cultural din Chiuza până în februarie 2020.

            Evenimentele au continuat la Alpina Blazna staţiune montană, lângă Maieru) cu lectură publică. La Liceul Tehnologic Liviu Rebreanu din Maieru a avut loc o întâlnire cu cititorii. La festivitatea din Maieru cuvântul de salut a aparţinut primarului Vasile Borş.

„Mă bucur că putem face „Zilele prozei” la Maieru şi Chiuza. Sunt locuri extraordinare, oameni care ne-au primit cu sufletul deschis şi cu interes. Avem ce povesti la revenirea acasă despre o zonă aşa de frumoasă, cu oameni atât de primitori şi această ediţie o putem declara una reuşită. Aici s-au întâlnit oameni care nu se întâlnesc toată ziua, care au putut comunica în legătură cu literatura şi viitorul nostru ca scriitori. Împreună cu Andrei Moldovan şi Victor Cubleşan am constituit juriul acestei ediţii şi am decis, ca şi anul trecut, să primească un premiu, ca semn de laureat al „Zilelor prozei” prozatorii invitaţi care au carte nouă. Nu trebuie o reunire a tuturor acţiunilor culturale la Bistriţa sau la Cluj. Mie mi se pare că şi ceea ce facem acum aici, la Maieru, vorbind despre literatura română, e foarte important. În fiecare zonă ar fi bine să existe evenimente culturale, astfel încât să se creeze independenţa de cultură. E important să spui: m-am întâlnit la Maieru cu Florina Ilis” a spus Irina Petraş.

„Maieru e un centru foarte important al ţinutului năsăudean, dar şi al Transilvaniei. Vorbim despre Ţinutul grăniceresc şi despre o zonă plină de cultură” – Andrei Moldovan.

            Dacă anul trecut, premiul Primăriei comunei Maieru a fost acordat academicianului Nicolae Manolescu, preşedintele Uniunii Scriitorilor din România, anul acesta premiul a mers la Jean-Louis Courriol pentru excepţionala sa activitate de traducere şi promovare a literaturii române în Franţa, în mod special pentru traducerea în limba franceză a operei lui Liviu Rebreanu.

Înainte de plecarea spre diferite puncte ale României, scriitorii au vizitat Muzeul „Cuibul Visurilor”, bucurându-se de poveştile născute pe aceste meleaguri şi aşezate în scrierile lui Liviu Rebreanu.

 Organizatori: Filiala Cluj a Uniunii Scriitorilor din România; Reprezentanţa BN a Filialei Cluj a USR; Societatea Scriitorilor din Bistriţa-Năsăud

Parteneri: Biblioteca Judeţeană George Coşbuc Bistriţa-Năsăud; Primăria comunei Chiuza; Primăria comunei Maieru; Liceul Tehnologic Liviu Rebreanu Maieru

                        Laureaţii Zilelor prozei, ediţia 2019

Simona Antonescu

 „Ultima Cruciadă”, Editura Polirom

Simona Antonescu s-a născut la Galaţi, în anul 1969, şi a copilărit în localitatea Sintea (judeţul Prahova). După absolvirea Liceului „Constantin Dobrogeanu-Gherea” (actualul Colegiu Naţional „Nichita Stănescu”) din Ploieşti, a urmat cursurile Facultăţii de Chimie din cadrul Institutului Politehnic Bucureşti. A debutat în anul 2015 cu Fotograful Curţii Regale, roman câştigător al Concursului de Debut al Editurii Cartea Românească/Polirom şi al Premiului de Debut al Uniunii Scriitorilor din România. Acesta a fost finalist al Festival du Premier Roman de Chambéry şi a fost reeditat în 2016 în colecţia Top 10+ a Editurii Polirom. A mai publicat romanele Darul lui Serafim (2016) şi Hanul lui Manuc (2017), finalist la Premiul Naţional pentru Proza Ziarul de Iaşi, reeditat în colecţia Top 10+ a Editurii Polirom. Începând din anul 2018 publică la Editura Nemi seria de cărţi Istoria povestită copiilor.

„În anul 1456, voievodul Iancu de Hunedoara, aflat în fruntea armatei cruciaţilor, reuşeşte să apere Cetatea Belgradului şi să oprească înaintarea armatei Turciei otomane – devenită imperiu după căderea Constantinopolului. Însoţind un convoi mortuar, învingătorii se întorc acasă. Trupurile neînsufleţite se afla în grija unui grup de luptători români, toţi proscrişi: un călău, o rebelă fugită de acasă din cauza unor evenimente tragice, un preot răspopit, un ucenic săbier cu minţile rătăcite şi doi braconieri. Istoriile, întâmplările, tainele de familie şi feluritele mistere presărate pe drumul lor vor ţese Povestea. Personaj în sine, Povestea se va mişca printre oameni, intervenind în istoriile lor, dezvăluindu-se treptat ca protagonista întregului roman. În umbra ameninţătoare a Imperiului Otoman, asistăm la zbaterile bătrânului continent creştin, sfâşiat de lupta dintre catolicism şi ortodoxism, în timp ce Unirea de la Florenţa a celor două Biserici sta şi ea sub semnul discordiei, având deopotrivă susţinători, partida paleologilor, dar şi inamici, partida cantacuzinilor. Lumea medievală în care realitatea este străbătută adesea de unicorni, grifoni sau viziuni fantastice compune un hronic şi un cântec al convoiului, adus la viaţa printr-o fidelă punere în scena în decorul şi culorile epocii”.

 Daniel Moșoiu

Ţigări umede, Editura Limes

Este cea de a doua carte semnată de Daniel Moșoiu, după cea de poezie intitulată „Poeme din mers”, apărută în 1999 și răsplătită cu Premiul Național de Poezie “Aurel Dumitrașcu”. O reeditare a poemelor a apărut în 2012. 

„O lume carnavalescă, cu oameni simpli, descoperiţi în gări, pe stradă, în cafenele, în cele mai banale locuri. Poveştile lor, cu conotalii în realitatea de azi şi dintotdeauna, sunt de-o dezarmantă sinceritate, care te cucereşte din prima clipă. Autorul ştie să creioneze, în câteva linii, portrete concise, caractere pregnante, situaţii incitante. Are umor debordant, ici, colo scuricircuitat de poezie, precum la Bohumil Hrabal. Da, are multe în comun cu remarcabilul autor ceh. Mi-l pot imagina pe autor cum se plimba, la braţ cu Hrabal, cum poposesc în crâşme şi grădini de vară, la o halbă, învăluiţi în fumul serpos şi umed al ţigărilor. Volumul lui Daniel Mosoiu se citeşte dintr-o suflare, aşa cum bei o halbă rece de bere în vara fierbinte, iar la sfârşit îţi pare rău că s-a terminat. Se mai poate comanda una, nu-i aşa? Tocmai! Sper că pentru următoarea carte să nu mai aşteptăm atâta vreme, căci Daniel Mosoiu este un autor al cărui talent trebuie să se manifeste, intru bucuria cititorilor, atât în poezie, cât şi în proza. Părerea mea. (Radu Ţuculescu)

 Mariana Gorczyca

Dincolo și dincoace de tunel.1945, Editura Polirom

Este o poveste de iubire între doi tineri sași, ea rămasă în Sighișoara, el deportat la Stalino, sau povestea unuia dintre cei mai tragici ani ai secolului XX? În fapt, cele două fire epice se susțin reciproc în acest roman în care totul stă sub semnul dublului: surorile, frații, albul troienelor de zăpadă și negrul cărbunelui, nazismul și comunismul... Una dintre puținele cărți din literatura română din care se pot afla amănunte despre viața unei comunități săsești transilvane, sever diminuate numeric după al Doilea Război Mondial, în timpul regimului Ceaușescu și în anii ’90, Dincoace și dincolo de tunel este un roman despre multiculturalitate și memorie.

Mariana Gorczyca este licențiată în Litere (1983) și în Jurnalism și Comunicare (2002), doctor în filologie (2007), prozatoare. Primul roman la Editura Polirom: Cheful nu se organizează, vine de la sine (2005). Alte romane: Cadență pentru marș erotic (ediția I, 2010; ediția a II-a, 2016, tradus în franceză, Cadence pour une marche érotique); Parcurs (2013, tradus în maghiară, Az utolsó ütés). Alte volume: Versuri pentru pauza mare, 2002; Să facem totul... Reviste literare și ideologie comunistă, 2007; Să iau cuvintele cu mine. 7 povestiri în 7 zile, 2016. Prezentă în mai multe antologii de proză. Publică în Observator cultural, Vatra, Discobolul, Familia, Accent, Saeculum, www.agentiadecarte.ro, Dilema veche ș.a. Membră a Uniunii Scriitorilor, Filiala Cluj, și a PEN Club România. Organizează la Sighișoara „Turnirul Scriitorilor”, festival literar care celebrează multiculturalitatea și diversitatea. Inițiază și dezvoltă proiecte despre implicarea în educație a scriitorilor, despre adevăr, libertate, manipulare, despre egalitatea de șanse, sub egida PEN.

Leon-Iosif Grapini

Viața, de la capăt, Editura Paralela 45

“Viața, de la capăt, alături de celelalte două romane publicate, Capătul lumii și Memorialul Cetății, încheie o trilogie despre ținutul meu natal, este o întoarcere la lucrurile simple, dar fascinante ale copilăriei, la fapte și evenimente însemnate ale comunității văzute cu ochii copilului care descoperă și înțelege treptat lumea din jur, filtrate prin mintea și simțirea scriitorului care se regăsește pe sine în această lume. Este un roman autobiografic, ce se întinde pe durata unui deceniu și jumătate din secolul trecut, cât a ținut copilăria mea în satul de la poalele muntelui Ineu. Iată doar câteva dintre lucrurile fascinante ale copilăriei care se țes în narațiune: apariția primului autoturism pe ulița noastră și a primului televizor în sat, poveștile înspăimântătoare auzite în șezători, jucăriile improvizate și jocurile copilăriei, filmele și spectacolele de la grădiniță și de la școală, întâmplări hazlii de la recensământul animalelor în vremea comunistă, cozile la pâine și la petrol, obiceiuri de sărbătorile de Paști, de Crăciun și Anul Nou, dar și multe altele care întregesc o carte ce se adresează, deopotrivă, celor mari și mici. Scurte fragmente din acest volum au fost publicate, începând cu luna mai a anului trecut și până acum, în 15 reviste literare și în două antologii de proză scurtă” – Leon-Iosif Grapini.

Leon-Iosif Grapini (n.1961, Șanț, Bistrița-Năsăud) a publicat volumele de poezie Livada cu poeme, Aripi de întuneric, Gândurile trupuri și de proză scurtă Cetatea cu nebuni (două ediții) și Capăt de linie, precum și romanele Capătul lumii (două ediții) și Memorialul Cetății. Ultimele apariții, Memorialul Cetății și Capăt de linie, au fost premiate de Uniunea Scriitorilor din România, Filiala Cluj. A obținut și alte premii literare. A publicat poezie și mai ales proză în mult peste douăzeci de reviste literare. Este cuprins în mai multe dicționare și antologii.

 Andrea H. Hedeş

Povestiri de pe malul celălalt,   Editura Neuma

”Adevărate parabole cu irizări de epos oriental sunt aceste istorisiri doar în aparență genuine pe care aproape că le şi ascultăm în timp ce le citim. Urechea şi Ochiul receptorului relaţionează pentru că scrierea propriu-zisă este impregnată și se desfăşoară ca o prelungire a rostirii despre întâmplările petrecute pe «malul celălalt». Mai mult, naşterile ciudate, fauna pestriță, picarescul vizionarilor şi întâmplările nemaivăzute se adresează adulţilor dar poate și celorlalte vârste fermecate de ingredientul fantastic.” Mircea Muthu

Andrea H. Hedeș (n. 23 februarie 1977 Dej, Jud. Cluj). Poetă, critic literar. Licențiată în Studii Culturale în cadrul Facultății de Istorie a UBB Cluj. Debut în Revista Echinox, cu poeme. A avut rubrică de recenzii la numeroase reviste literare: Luceafărul de Dimineaţă, Mişcarea Literară, Mesagerul Literar şi Artistic de Bistriţa-Năsăud, Răsunetul Literar. Colaborări la Verso, Hiperboreea, Convorbiri Literare, Literatorul.Volume: Cartea cu fluturi, poeme; Aritmii, poeme; Orele aspre, poeme; Celei mai frumoase. Șapte ani de recenzii, critică literară. A colaborat la antologiile editate de Filială. Premiul pentru debut al Editurii Limes, 2008. Premiul Revistei Luceafărul de Dimineaţă pe 2012 pentru critică literară. Premiul Revistei Mişcarea Literară pe 2014 pentru critică literară. Prezentă în antologii, dicționare. Membră a SSBN.

Florina Ilis

Cartea numerilor, Editura Polirom

Noul volum al Florinei Ilis este, precum cartea lui Moise, un „recensămînt” al unui popor aflat pe drumul prin pustiul adesea ostil al unei istorii potrivnice. Construit pe structura Numerilor – carte despre ascultare și răzvrătire, despre pocăință și binecuvîntare –, romanul este o sinecdocă a destinului României, ambiționîndu-se să cuprindă cît mai multe evenimente cruciale ale secolului XX și să sintetizeze o etno-istorie perfect verosimilă. Printr-o tehnică insolită, naratorul își provoacă personajele să-și depene amintirile pentru a reconstitui un arbore genealogic secular, adînc înfipt în pămînt, plăsmuit din imaginație, pe ramuri cu nume pe care istoria nu le-a înregistrat, cu destine intersectate, aflate sub semnul iubirii, al bucuriei, al nașterii și al morții, dar și al trădării, al minciunii și compromisului. Nonconformistă față de rigorile epicului tradițional, puterea de seducție a Cărții numerilor stă în varietatea personajelor și a întîmplărilor în care oricine poate identifica profiluri, personalități și experiențe din istoria personală.

Florina Ilis este autoarea romanului Cruciada copiilor (Cartea Românească, 2005; Polirom, 2011), distins cu Premiul României literare și al Fundației „Anonimul” Cartea anului 2005, Premiul pentru Proză al revistei Cuvîntul, Premiul pentru Proză al Radio România Cultural, Premiul pentru Proză al Uniunii Scriitorilor din România, Premiul „Ion Creangă” al Academiei Române, Premiul „Courrier International”, Paris (2010). Acesta a fost tradus în limbile ebraică, maghiară, spaniolă, italiană, franceză și sîrbă.

Florina Ilis s-a născut pe 26 august 1968. A absolvit Facultatea de Litere și Școala de Înalte Studii Postuniversitare la Universitatea Babeș-Bolyai, unde în prezent este lector dr. la Departamentul de Limbi și literaturi asiatice. A publicat volume de poezie, teatru, eseu și romanele: Coborîrea de pe cruce (2001; ediția a II-a, 2006), Chemarea lui Matei (2002; ediția a II-a). În 2006, apare romanul Cinci nori colorați pe cerul de răsărit (tradus în limba italiană), inspirat de experiența sa japoneză. În anul 2012, publică Viețile paralele (tradus în limba franceză), distins cu Premiul pentru proză al Uniunii Scriitorilor din România, Premiul Ziarului de Iași, Premiul Radio România Cultural, Premiul Colocviului Romanului Românesc de la Alba Iulia.

 Ovidiu Pecican

 ”Lumea care n-a fost”, Editura Polirom

Cele mai bune mărturii şi surse de cunoaştere a istoriei sunt epistolele. Acestea pot oferi o imagine foarte limpede a unor vremuri demult apuse, pot delimita teritorii şi pot reflecta în detaliu viaţa oamenilor de acolo, cu bucuriile şi nevoile, cu temerile şi speranţele lor. În romanul său epistolar, o mostră de istorie contrafactuală, Ovidiu Pecican reuşeşte să reconstruiască Moldova veacului al XVII-lea, o altă lume, diferită de cea despre care citim în cărţile de istorie, şi totuşi extrem de familiară. Scrisori din focul luptei, solicitări oficiale la domnie, dar şi corespondenţă personală, din care nu lipsesc ibovnice, tămăduitoare, hatmani, cronicari, stareţi şi multe alte personaje ce devin nemuritoare prin răvaşe. Fidel graiului moldovenesc din secolul al XVII-lea, autorul zugrăveşte o frescă în epistole a unei lumi care n-a fost, dar aşteaptă să fie descoperită.

Ovidiu Pecican este prozator şi eseist, membru al Uniunii Scriitorilor din România (1994). A publicat romanele Eu şi maimuţa mea (1990; ed. a II-a, 2012); Razzar (1998, în colaborare; premiul Nemira; ed. a II-a, 2012); Imberia (2006); Bokia (2011); Arhitecturi mesianice (2012) şi Noaptea soarelui răsare (2013). Proză scurtă în volumele Darul acestei veri (2001; nominalizat la premiile ASPRO pe 2001); Clipuri (2001), Zilele şi nopţile după-amiezei (2005), Poveşti de umbră şi poveşti de soare (2008), Clujul în legende (2010; în colaborare) şi 999 minciuni (2012).

Pagini realizate de Menuţ Maximinian