132 de cântece şi jocuri din Năsăud, în carte

Editura Charmides a adus în faţa iubitorilor de folclor, zilele acestea, volumul „132 cântece şi jocuri din Năsăud”, reeditat, după ediţia publicată de Institutul de Folclor Bucureşti în 1958.
Apărută sub egida Centrului Judeţean pentru Cultură Bistriţa-Năsăud, culegerea este îngrijită de Sergiu Aurelian Negrean (fiul Lenuţei Purja), muzicolog, care a reaşezat pe note lucrările.
Volumul adună culegeri din anii 1935 şi 1955 din Nepos, Ilva Mică şi Şanţ, fără specificarea exactă a satului de provenienţă şi este însoţit, la această ediţie coordonată de Sergiu Negrean, de fotografii care ilustrează portul, arhitectura caselor etc.
Lucrarea a fost structurată şi coordonată de Constantin Zamfir, care a mai publicat legat de judeţul nostru şi alte lucrări, amintind aici „Aspecte ale stilului popular vocal şi instrumental. Baza instrumentală a stilului vocal din Năsăud” – 1959, „O culegere în raioanele Beclean şi Năsăud” – în acelaşi an, „Figuri de interpreţi populari – Maria Precup” – 1961, „Contribuţii la istoria muzicii poporului român. Despre periodizarea unor melodii de doină din Năsăud” – 1965.
Îngrijitorul acestei ediţii, Sergiu Negrean ne spune faptul că avem de-a face cu o culegere de cântece, nu cu o monografie muzicală a zonei, cartea putând constitui şi o sursă pentru interpreţii de muzică populară care se doresc promotori ai cântecului autentic şi este utilă şi compozitorilor şi etnomuzicologilor care doresc să studieze zona. „Volumul de faţă cuprinde transcrieri de pe cilindri de fonograf şi benzi de magnetofon ce aparţin unor culegeri masive întreprinse la un interval de 20 de ani... În alegerea materialului ne-am condus după criteriul estetic... Prin bogăţia, varietatea şi frumuseţea lor, cântecele din această regiune oglindesc diferite aspecte din viaţa omului, cu neplăcerile din fiecare zi, dar şi cu bucuriile ei, care o înseninează făcându-o plină de farmec. Astfel, pe lângă cântecele ceremoniale, tradiţionale, întâlnim şi cântece care reflectă sentimente individuale de dor, de singurătate, de înstrăinare, de urât, de dragoste, de veselie, de şagă, mai mult sau mai puţin usturătoare la adresa iubitului, urâtului, leneşului, beţivului, bogatului şa.m.d. Marea dragoste pentru cântec, „horie”, cum îi spune în partea locului, este motivată de rolul deosebit de important pe care-l are această viaţă, alinând suferinţele şi întregind bucuriile”.
Colecţia cuprinde spicuiri din toate genurile – ritual de nuntă, de seceriş, de înmormântare, colinde, doine, melodii instrumentale, cântece bătrâneşti etc. Colecţia de cântece adunate în această carte şi readusă acum în actualitate este cu atât mai importantă cu cât ea ilustrează aspecte variate din viaţa folclorică năsăudeană, care astăzi nu mai sunt cunoscute de către artiştii care tind spre un alt gen de muzică, care doar ca popular nu-l putem numi. Citind această carte, aşezând pe muzică textele, ne dăm seama de varietatea cântecelor noastre, de la un sat la altul, şi că aşa-numitul „folclor din Ardeal” din zilele noastre este o făcătură. Exista cântec de pe Valea Sălăuţei, a Someşului, cu diferenţieri de nuanţe din Ilva Mică sau Nepos şi că orchestratorii de azi care aşază acelaşi ritm pentru toate cântecele nu fac decât deservicii folclorului. Apoi, după cum vedem şi din ilustraţiile cărţii, costumele variau de la un sat la altul, de la o zonă la alta, lucru care astăzi nu mai există pentru că a devenit o uniformă îmbrăcată şi de năsăudean, şi de bistriţean, şi de clujean, prestaţia artiştilor, iar prin apariţia în această „uniformă” şi pe aceleaşi ritmuri nu-ţi mai dai seama de unde provine acest cântăreţ.
Volumul este coordonat de Constantin Zamfir, Victoria Dosios şi Elisabeta Moldoveanu-Nestor şi poate fi aşezat sub genericul versurilor ţăranului nostru: „Cine a făcut horile meargă-n rai cu florile/ Că horile-s stâmpărare la omul cu supărare”.
Cartea aceasta ne readuce în matca satului tradiţional acum, la Centenarul Marii Uniri, când poate ar trebui să ne întrebăm din nou cine suntem şi de unde venim. De altfel, năsăudenii au demonstrat că sunt o forţă în ceea ce priveşte tradiţiile, anul trecut, prin prezenţa a peste 10.000 de oameni, în haine tradiţionale, în „Roata de la Runc”, record omologat de cei de la Guinness Book. Imaginea este prezentă şi pe coperta volumului editat de Gavril Ţărmure, care ar trebui să fie prezent în casele tuturor năsăudenilor care iubesc tradiţiile.