15 ani de la plecarea dintre noi a Monseniorului Grigore Zăgrean (29 august 1916 – 19 februarie 2005)

Spațiul liber de comunism

Tatălui meu, preotul Grigore Zăgrean

Tata avea și atunci

spațiul lui liber de comunism.

În fața altarului său,

improvizat în camera mare

a cantonului CFR nr. 41 din Chintelnic,

el ieșea din comunism

în fiecare dimineață

când liturghisea clandestin,

înainte de a pleca la ,,ștrec”,

,,la târnăcop și la lopată”,

cum îl distribuiseră

vocea roșie din răsărit.

Până când el se ruga,

pufoiaca lui rusească de muncitor ceferist,

umbla bezmetică prin ograda cantonului,

se da de ceasul morții,

nu suporta invocarea lui Dumnezeu,

ea știa doar să bată pe nicovală secera și ciocanul.

Apoi tata sărea în ea

ca un călăreț din șeaua calului în armura lui de fier

și intra din nou în comunism.

Toată ziua pufoaica

îi îmbrățișa picioarele

ca o plantă carnivoră,

îi devora toate dorurile  dinspre Roma.

Spre seară, din nou.

tata intra încă o dată,

în spațiul lui liber de comunism,

la a doua liturghie.

Pufoaica lui iar

se da de ceasul morții,

se îngropa în întunericul nopții.

 Se liniștea de la o vreme,

privea prin fereastra camerei mari,

se așeza apoi pe pragul scărilor de la intrare, veselă

 fiindcă îl va avea mâine

pe popa de la canton

și implantul cu frică, îi va reuși.