150 de ani de la nașterea lui George Coșbuc

Îmi amintesc...
Era Festivalul Internațional „Lucian Blaga” la Sebeș-Lancrăm-Alba-Iulia, și, la mormântul Poetului, Adam Puslojic, scriitorul din Belgrad care l-a tradus pe Blaga în sârbă, și Grigore Vieru , într-un dialog memorabil, propuneau să-l simțim pe Lucian Blaga ca pe OMUL VIU. Iar scriitorii prezenți au preluat, emoționant, ideea, Festivalul devenind un Cântec al Învierii. Emoția aceea am purtat-o și o port în suflet ca pe un apogeu spiritual. Am retrăit-o în Catedrala Mare Ortodoxă din Târgu-Mureș, în cadrul programului Hrană duhovnicească, inițiat de pr.dr. Silviu Negruțiu, în care a fost evocat GEORGE COȘBUC la împlinirea a 150 de ani de la naștere, săvârșindu-se o slujbă de pomenire a Poetului., cu o impresionantă participare a credincioșilor. Vorbeam despre GEORGE COȘBUC și izbânda luminii, trăiam fiorul slujbei de pomenire, simțindu-l ca pe OMUL VIU, cel care spunea că peste tot e Duhul Sfânt și că vieții trebuie să-i dăm sens prin trudă, cinste și iubire, ființa salvându-se, astfel, din nemernicie. Ești un nemernic de n-ai un țel hotărâtor...
Era OMUL VIU căruia altarul Catedralei îi reamintea altarul vieții sale.
Între manifestările de la Târgu-Mureș dedicate împlinirii a 150 de ani de la nașterea Poetului, cele de sub ICOANA Catedralei rămân pentru mine apogeu spiritual, cum altădată era Festivalul „Lucian Blaga”, la mormântul Poetului de la Lancrăm, de care îmi amintesc mereu.