24 februarie – Ziua Tricolorului Românesc

„...roşu, galben şi albastru, culorile adoptate ca steag muntenesc din 1834...” (Apud: A. Potcoavă, Valenţele comunicării prin timbru, vol. III, Ed. Sitech Craiova, 2008, p. 31). Anul 1834 semifică, nu numai pentru Muntenia (nu putem comite barbaria pe care pseudoistoricii băştinaşi obişnuiesc numind-o „Ţara Românească”; opinăm că toate provinciile constituitoare ale ţării noastre sunt esenţialmente Ţări Româneşti”), ci şi pentru Moldova, momentul reluării luptelor pentru structurarea jugurilor străine. În octombrie 1834 „Rusia evacua în sfârşit Principatele”. (Cf. K. Marx, Însemnări despre români, Ed. Ac. R.P.R., Bucureşti, 1964, p.120).
Noul tricolor al Munteniei va fi adoptat „... ca simbol al revoluţiei din 1848” (Cf. A. Potvoacă, Valenţele comunicării prin timbru, vol. III, Ed. Sitech Craiova, 2008, p. 31)... Pe 24 februarie 1848, tricolorul românesc fu arborat pe clădirea Primăriei din Paris, alături de drapelele altor state. Aceasta semnifica recunoaşterea cel puţin europeană, dacă nu mondială, a tricolorului ca simbol al românilor. „Drapelul naţional românesc a fost instituit la 14/26 iunie 1848 printr-un decret al Guvernului provizoriu (p. 360), prin Legea nr. 96/20 mai 1998 ziua de 28 iunie a fost adoptată ca „ziua drapelului naţional” al României postdecembriste.
24 februarie înseamnă ziua Sfântului Tricolor Românesc. Aşa, deci, ea nu este sărbătoarea vreunei obscure „zeităţi” a destrăbălării adusă aici din sudul Dunării, botezată „drăcovete”, „castravete” ori cine mai ştie ce alt „bete”, în scopul mârşav de a înlocui sărbătoarea marelui simbol al românismului! Josnică atitudine de deznaţionalizare a românilor în propria lor ţară de către proprii lor politicieni...
În această zi de 24 februarie se cuvine să dăm onorul Sfântului Tricolor Românesc!