26, 27, 28 iunie 1940

   Sunt zile de „triste amintiri”, deoarece, printr-un  „Ultimatum”, înmânat la 26 iunie, ora 10 seara, ambasadorului României la Moscova, de către V. Molotov, U.R.S.S pretindea României retragerea armatei și administrației din Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța și „cedarea ” acestor teritorii cu o suprafață de 50.762 km.p și  o populație de aprox. 4 milioane de locuitori, majoritate români.

   La 27 iunie, al doilea Consiliu de Coroană convocat de regele Carol al II-lea, acceptă „cedarea”, cu 20 de voturi „pentru” și 6 „împotrivă”.

   La 28 iunie, trupele sovietice încep ocuparea Basarabiei, Bucovinei de Nord și a Ținutului Herța, fără a întâmpina nici o rezistență armată din partea României.

   Anexarea acestor teritorii aflate între granițele României Mari, este rezultatul punerii în aplicare a Pactului  Molotov-Ribbentrop încheiat la 23 august 1939, prin care cele două superputeri își împărțeau Europa în sfere de influență. Pentru românii din teritoriile „cedate” începea un „calvar și o teroare” greu de descris.

   Cum era mai bine să se fi procedat în acele „triste momente”, este o chestiune la care răspunsurile sunt foarte diferite. Sunt păreri că folosirea forței armate de către România ar fi schimbat poziția acesteia în raporturile cu alte state, ar fi creat armatei o „onoare” și nu o „umilință”. Dar disproporția era foarte mare, atât numeric cât și în tehnică de luptă, fapt recunoscut de Ministrul Apărării, gen. I. Ilcuș și de Șeful Marelui Stat Major, gen. Florea Țenescu. Mai exista și pericolul unui atac din partea Ungariei și Bulgariei, ceea ce ar fi putut determina pierderea în totalitate a armatei române, poate și episoade asemănătoare  cu cele din Pădurea Katyn din Polonia. De fapt, germanii, prin vocea lui M. von Killinger, spunea că „nu pot face nimic să ne apere de ruși, și nici ceva precis față de unguri și bulgari”. Sfatul lor era „să cedăm un petic de pământ pe care îl vom recupera pe urmă”. De un sprijin eficient din partea altor „aliați” nu putea beneficia România, deoarece la 22 iunie Franța cedase în fața mașinii de război germane iar Anglia se retrăsese pe insulele ei.

   „Marea cedare”, cum mai este denumită desprinderea Basarabiei, Bucovinei de Nord și a Ținutului Herța, a însemnat începutul unor profunde transformări, continuate timp de 80 de ani. La 24 dec. 1989, Sovietul Deputaților Poporului al U.R.S.S a condamnat semnarea Pactului Molotov-Ribbentrop dar a negat responsabilitatea pentru acest acord și a consecințelor sale. Prin conceptele ulterioare „Glasnost”( transparență ) și „Perestroika” (reconstrucție), a Programului Moscovei de pacificare morală și istorică, rușii au recunoscut „masacrul ”din Pădurea Katyn , intervenția din 1956 din Ungaria și 1968 din Cehoslovacia, „ crimele” de la Zidul Berlinului, dar nu amintesc nimic de „răpirea” Basarabiei, Bucovinei de Nord, a Ținutului Herța, a unor insule de la Gurile Dunării. Doar excentricul Vladimir Jirinovski, a declarat într-o conferință de presă că „Bucovina și Basarabia trebuie întoarse României! Este necesar să dăm înapoi ce le aparține românilor”.   …   Oare cât de apropiate sau de depărtate sunt acele vremi?