Frumoasa Bucovină

   BUCOVINA  este un teritoriu situat în nordul Moldovei, ce poartă un nume din toponimia slavă, care înseamnă „Țara Fagilor”. A făcut parte din Principatul Moldovei, până în 1774-1775, când a fost anexat Imperiului Habsburgic, devenind oficial provincie a acestuia la 7 mai 1775, delimitată prin Convenția din 12 mai 1776. A fost încorporată între anii 1786-1848 Galiției, abia în 1849 i se recunoaște autonomia primind titlul de Mare Ducat ce are  ca stemă proprie bourul moldovenesc pe fond tricolor –roșu,albastru și auriu. La 1867, odată cu proclamarea Austro-Ungariei, intră în componența Cisleitaniei, depinzând direct de Viena.

   Când Austro-Ungaria se destrămă în urma încheierii Primului război mondial (1914-1918), „ Congresul general al Bucovinei, întrupând suprema putere a țării și fiind învestiți singuri cu putere legiuitoare, în numele suveranității naționale, hotărăște – Unirea necondiționată și pe vecie a Bucovinei, în vechile ei hotare până la Ceremuș, Colacin și Nistru, cu Regatul României”, eveniment petrecut la 15/28 noiembrie 1918. O delegație formată din 15 membri, condusă de Iancu Flondor a înmânat regelui Ferdinand și Guvernului României Declarația de Unire, fapt confirmat prin Decretul – lege nr.3744/1918.

   Situația acestei provincii este diferită, în funcție de interesele politice din zonă. Astfel, efectele pactului Molotov-Ribbentrop se concretizează prin includerea Bucovinei de Nord și a Ținutului Herța între 1940-1941 în cadrul U.R.S.S, apoi în perioada 1941-1944, revine României, pentru ca între anii 1944-1991 să facă din nou parte din U.R.S.S. Odată cu destrămarea U.R.S.S, este inclusă Ucrainei, ca o provincie sub numele de regiunea Cernăuți, care cuprinde fostul județ Cernăuți, alături de părți importante din județele Suceava, Rădăuți, Hotin și Ținutul Herța.

   La împlinirea în curând a  100 de ani de la acest memorabil eveniment se cuvine să ne amintim cu respect de acei „minunați bărbați” care au știut să realizeze un ideal cultivat cu multe sacrificii – unitatea națională a românilor.

   Avem datoria să ne cunoaștem trecutul, pentru că „cine nu-și cunoaște trecutul, riscă să-l retrăiască”.