Pr. Adrian Cherhaţ: În anul centenar ne amintim de... părintele DIONISIE BEJAN (1837-1923)

Astăzi, 28 noiembrie 2018, se împlinesc 100 de ani de la istorica hotărâre de unire a ducatului Bucovinei cu regatul României, luată de către Congresul General al Bucovinei. Și atunci, ca oricând în istorie, Biserica Ortodoxă a avut un rol determinant prin reprezentanții săi, în înfăptuirea acestui mare ideal național. Unul dintre aceștia a fost părintele Dionisie Bejan, preot și nobil român din Bucovina, reprezentant de seamă al românilor de aici.

Părintele Dionisie Bejan s-a născut la 18 august 1937 la Stăuceni, districtul Cernăuţi, şi a urmat şcoala primară, secundară şi Institutul de Teologie la Cernăuţi. A studiat apoi Dreptul la Viena, unde a făcut parte din Societatea literară ştiinţifică a românilor. 

A fost hirotonit preot în 1868 și a slujit în mai multe localităţi: Fundu Moldovei, Gemenea, Slătioara, Vatra Dornei și Cernăuţi. A îndeplinit şi alte îndatoriri clericale: consilier consistorial la Mitropolia Bucovinei (1884 – 1918) şi cancelar mitropolitan şi sinodal (1896 – 1918). Din 1903 a fost deputat în Dieta Bucovinei, membru al Partidului Naţional Român şi al Partidului Creştin Social Român din Bucovina.

Părintele Dionisie Bejan a fost un fervent publicist şi sprijinitor al ”Gazetei mazililor şi răzeşilor bucovineni” (1910–1914) şi a scris volumul „Istoria mazililor şi răzeşilor din Bucovina”. A fost preşedintele Societăţii pentru Cultura şi Literatura Română în Bucovina (1900–1922) și a ţinut mereu legătura cu românii din Regat, făcând cunoscute valorile culturale al Bucovinei. Cu prilejul Expoziției generale din 1906 de la București, a adus spre expunere cartea „Românii din Bucovina”, pe care o publicase prin societatea culturală pe care o conducea.

Alături de alţi patrioţi bucovineni, a semnat manifestul „Ce vrem?”, publicat în primul număr al ziarului „Glasul Bucovinei”, la 22 octombrie 1918. Acesta a fost un adevărat document programatic al forţelor unioniste româneşti, fiind semnat de 14 intelectuali bucovineni şi arăta, printre altele: „Vrem să rămânem români pe pământul nostru strămoşesc şi să ne ocârmuim singuri, precum o cer interesele noastre româneşti. Nu vrem să cerşim de la nimeni drepturile care ni se cuvin”. Ziarul a fost difuzat în Vechiul Regat, în Transilvania şi în Basarabia.
A fost preşedintele Congresului General al Bucovinei, începând din 27 octombrie 1918 şi până în 28 noiembrie 1918, perioadă în care Iancu Flondor a preluat administrația provinciei. Sub preşedinţia lui, la 27 octombrie 1918, s-a reunit la Cernăuţi Adunarea Constituantă, care a hotărât „unirea Bucovinei cu celelalte ţări româneşti într-un stat naţional independent”. Pentru aceasta, a fost ales Consiliul Naţional, compus din 50 de membri, care a constituit noul guvern, în frunte cu Iancu Flondor. Actul care consfinţea Unirea Bucovinei cu Regatul României a fost dus la Iași de o delegaţie formată din mitropolitul român Vladimir de Repta, Iancu Flondor, Ion Nistor şi Dionisie Bejan, acolo unde se aflau încă Regele Ferdinand I şi Guvernul român.

Părintele Dionisie cavaler de Bejan și-a continuat și după Marea Unire slujirea de preot ortodox la Cernăuți și activitatea culturală în cadrul Societății pentru Cultura și Literatura Română din Bucovina. S-a stins din viață la 21 septembrie 1923, la vârsta de 86 ani și este înmormântat la Cernăuți.
Figură luminoasă de intelectual patriot și slujitor fervent al lui Dumnezeu, părintele Dionisie cavaler de Bejan și-a câștigat un loc binemeritat în galeria personalităților neamului și, pentru că este puțin cunoscut de publicul larg, am socotit de cuviință să-l evoc chiar în ziua împlinirii unui veac de la Unirea Bucovinei cu România.