60 de ani de la încheierea colectivizării. Povara de neuitat a neposenilor

Aici, unde nimeni nu putea să creadă vreodată că ,,ideile înălţătoare’’ale regimului comunist ar putea prinde viaţă, s-a înfiinţat acum 60 de ani prima Gospodărie Agricolă Colectivă de pe Valea Someşului. Dintre cele 23 de comune ale fostului district năsăudean, doar Neposul ,,a avut norocul’’ să-şi lucreze pământul în colectiv, chiar dacă localitatea nu îndeplinea condiţiile necesare.

             După ce veacuri la rândul au luptat să devină proprietarii acestui pământ, neposenii s-au văzut nevoiţi să treacă la o nouă formă de organizare a muncii, cea impusă de regimul aflat la putere. Acţiunea n-a fost lipsită de rezistenţa locuitorilor. Scopul declarat al colectivizării era modernizarea agriculturii şi introducerea structurilor socialiste la sate.

           Se ştie însă că, neposenii aveau pretutindeni oameni puşi în funcţii de mare  răspundere. Nu era nici un domeniu din capitala judeţului să nu  fie reprezentat de vreun neposan, dornic de afirmare. Promovaţi în funcţii pe criterii politice, erau obligaţi să se întoarcă acasă, să-şi lămurească părinţii, să facă o adevărată campanie în rândul locuitorilor pentru a se înscrie în colectiv, şi mai mult decât atât, copiii celor potrivnici, erau ameninţaţi că vor fi daţi afară din şcoli. Prima fază de pregătire a acestui act s-a numit ,,întovărăşire’’, apoi GAC-ul şi în final CAP-ul. Iată documentul de constituire,  scris sub presiunea organelor de partid :

            ,,Pentru mărirea permanentă a productivităţii culturilor agricole, care ne ajută la îmbunătăţirea traiului, noi , ţăranii din comuna Nepos, raionul Năsăud, regiunea Cluj, ne unim de bună voie pentru lucrarea pământului în comun. Pentru întărirea celor de mai sus, depunem semnăturile mai jos pe prezentul act şi cerem Sfatului Popular Raional şi Notariatului de stat să confirme şi să legalizeze prezentul act de constituire pentru îndeplinirea sarcinilor noastre de mai sus’’. În acelaşi dosar se găseşte motivaţia politică, procesul verbal şi decizia nr.13, referatul tehnic şi sinteza de constituire a GOSPODĂRIEI AGRICOLE COLECTIVE din NEPOS , acte care poartă data de 19 ianuarie 1962. Ultimul dintre aceste acte are următorul conţinut :

            ,,În comuna Nepos, raionul Năsăud, regiunea Cluj există 424 de familii colectivizabile din care 423 familii şi-au depus cereri pentru transformarea întovărăşirii agricole în gospodărie agricolă colectivă. Din cei înscrişi, un număr de 241 familii sunt cu gospodărie mică şi 182 familii cu gospodărie mijlocie. Suprafeţele de teren ale Neposului au următoarea structură : - arabil 697 ha din care 6o1 în GAC ; fânaţ 577 ha  din care 575  în GAC  ; păşune 958 ha…101  în GAC ; livezi    3 ha … 3  în GAC ;  neproductiv 252 ha… 124  în GAC ; păduri   1164 ha…20 în GAC ;  TOTAL   3650 ha…1425 ha în GAC. Caracterul GAC-ului va fi agrozootehnic, dezvoltându-şi puternic sectorul pomicol, urmat de cel zootehnic şi de cultura mare. Membrii înscrişi în GAC aduc următorul inventar viu  : boi - 40 capete, cai - 183 capete, oi -881 capete ; inventar  mort : pluguri 199, grape  199, prăşitori 4, care şi căruţe 236. Inventarul viu existent la la data constituirii GAC-ului este format din  : vaci -   401 capete, viţei - 280 capete,  porci- 391 capete, oi -1926 capete. Pentru pământul ,,donat’’, colectiviştii au primit în schimb un lot personal de 30 de ari. Urmând linia politică a partidului unic şi forţaţi de împrejurări, neposenii s-au obişnuit cu gândul că pentru ei o altă cale nu mai există.

             Munca câmpului a fost împărţită pe brigăzi conduse de brigadieri, iar cea zootehnică în ferme pe categorii de animale. Intraţi cu forţa în această formă de muncă, viaţa neposenilor nu s-a schimbat cu nimic, ci a stagnat. Munca lor devenise o povară de neuitat, iar rezultatele nu erau pe măsura promisiunilor. Mai bine arătau casele locuitorilor din satele vecine, rămase necolectivizate : Feldru, Ilva Mică, Rebrişoara, Rebra, etc. În schimb, din Nepos plecau anual, vagoane pline de grâu şi de porumb,  multe tone de cartofi şi cantităţi importante de carne.

Revoluţia din decembrie 1989 le-a dat  posibilitatea de a-şi arăta ura care au purtat-o vreme de 28 de ani faţă de această formă de muncă impusă. Ca în vremuri istorice îndepărtate, când  se considera că nu cei care îi stăpânesc sunt de vină pentru soarta lor mizeră , ci uneltele şi mijloacele cu care lucrează, neposenii s-au năpustit cu toată furia asupra întregii averi a CAP-ului.  În 10 ianuarie 1990 , o delegaţie formată din bărbaţi destoinici s-au îndreptat spre Bucureşti spre a obţine aprobarea desfiinţării CAP-ului, constatând că de fapt, că acesta nu figura în evidenţele centrale .Foştii membri ai CAP-ului au trecut la împărţirea averii, pe baza listelor şi a cererilor de înscriere păstrate în arhivă. Fiecare membru a primit compensaţia bunurilor cu care a intrat în 1962 în colectiv. Grajdurile şi anexele au fost vândute la preţuri simbolice şi contravaloarea lor a fost împărţită celor în drept.

A rămas însă adânc imprimată în memoria  acestor oameni o stare de spirit care nu poate fi uşor ştearsă. Iată câteva păreri ale unor foşti cooperatori : „Colectivizarea comunei noastre a fost o mare greşeală, fiindcă a zdruncinat însăşi viaţa ţărănească, aducând-o din punct de vedere psihic la starea de slugă şi stăpân care i-a dictat ce să facă”.Repercusiuni s-au simţit şi asupra profilului moral al ţăranului, determinând manifestarea unor atitudini mai puţin potrivite: „Ţăranii au ajuns să nu aibă încredere între ei, ceea ce a făcut să se nască o frică de a nu-l fura celălalt şi de aceea, atunci când ştiau că începe recoltatul, nu ţineau cont că-i Duminică ori  zi de sărbătoare, se duceau cu toţii de parcă simţeau o chemare a conştiinţei”.

CAP-ul din Nepos a rămas o amintire tristă, săpată adânc în inimile celor care au trăit acele vremuri. Ca o recompensă, după 1989, regimul democrat le-a acordat colectiviştilor o umilă pensie, care nu poate fi decât o sfidare la adresa muncii pe care au depus-o aproape trei decenii.