ACTIVITĂŢILE INTEGRATE ÎN GRĂDINIŢA DE COPII

Predarea integrată a cunoştinţelor este considerată o strategie modernă de organizare şi desfăşurare a conţinuturilor, iar conceptul de activitate integrată se referă la o activitate în care se îmbrăţişează metoda de predare-învăţare a cunoştinţelor îmbinând diverse domenii şi constituirea deprinderilor şi abilităţilor preşcolarităţii.

Preşcolaritatea este cel mai bun moment al vieţii în care se pot forma abilităţi importante, de bază, pentru : muzică, sport, limbi moderne, dar şi capacităţi de gândire şi comunicare necesare învăţării şcolare de mai târziu. Procesul instructiv-educativ pe care îl desfăşurăm în grădiniţă permite fiecărei educatoare punerea în valoare a propriei experienţe didactice, prin activităţi educative cu caracter integrat şi cu o abordare complexă a conţinuturilor.

Integrarea este o manieră de organizare a activităţii oarecum similară cu interdisciplinaritatea, în sensul că obiectivele învăţării au ca referinţă nu o categorie de activitate ci o tematică unitară, comună mai multor categorii. Nu trebuie însă să se confunde cele două concepte : interdisciplinaritatea o identificăm ca o componentă a mediului pentru organizarea cunoaşterii ; integrarea – ca o idee sau un principiu integrator care rupe hotarele diferitelor categorii de activităţi şi grupează cunoaşterea în funcţie de tema propusă de educatoare, ori de copii.

Integrarea, ca sintagmă, este explicată ca revenirea în acelaşi loc, în aceeaşi activitate, a mai multor activităţi de tip succesiv, care conduc la atingerea obiectivelor propuse, la însuşirea conţinuturilor, la realizarea în practică a proiectului didactic propus. Prin activităţile integrate, abordarea realităţii se efectuează printr-un demers global, făcând să dispară graniţele dintre categoriile şi tipurile de activităţi didactice. Acestea se contopesc într-un scenariu unitar în care tema se lasă investigată cu mijloacele diferitelor ştiinţe : conţinuturile au subiect comun care urmează a fi elucidat în urma parcurgerii acestora şi atingerii obiectivelor comportamentale avute în vedere.

Activităţile integrate nu sunt alte activităţi, ci cele pe care noi le proiectăm calendaristic conform planului de învăţământ, orarului aferent nivelului de vârstă, susţinute de experienţa cadrului didactic.

Activităţile din grădiniţă pot fi desfăşurate integrat după scenarii zilnice cu generice distincte care reunesc activităţi comune şi la alegere dar din zona respectivă sau prin care se regăsesc fragmentele de activităţi dintr-o săptămână cu generice de o zi, respectând tema şi subtema săptămânii.

Diversitatea şi varietatea materialelor încurajează copiii să se manifeste, să observe, să gândească, să-şi exprime ideile, să interpreteze date, să facă predicţii.

Copilul învaţă prin descoperire în interacţiunea sa cu mediul. Această interacţiune şi motivaţia explorării este cultivată de educatoare. Metodele şi mijloacele de explorare şi cunoaştere ale copilului sunt individuale, adesea neaşteptate, originale.

Lucrând în grupuri, copiii îşi asumă responsabilităţi şi roluri în microgrupul din care fac parte, participând la jocuri de rol interesante şi iniţiate la sugestia educatoarei sau create de ei.

Reuşita acestor activităti se bazează pe un scenariu unitar foarte bine întocmit de către educatoare, cu obiective clare, cu o repartizare a sarcinilor zilnice în fiecare sector de activitate si asigurarea unei palete variate de opţiuni care duc la atingerea obiectivelor propuse.

Scenariul începe întotdeauna cu o întâlnire în grup, motivul fiind o poveste, o întâmplare sau un personaj şi chiar dacă acele conţinuturi aparţin unor domenii diferite,au totuşi un subiect comun care urmează să fie studiat în urma realizării obiectivelor propuse. Integrarea se va face prin împletirea într-un scenariu bine închegat a conţinuturilor corespunzătoare celor două arii curriculare implicate. Evident, conţinuturile propuse au un subiect comun, care urmează a fi investigat şi elucidat în urma parcurgerii acestora şi a realizării obiectivelor propuse.

Foarte important este faptul că învăţarea se realizează prin efortul propriu al copiilor. În realizarea corespunzătoare a proiectului trebuie să ţinem seama de cele trei etape ale unei activităti, răspunzând celor trei întrebări:„Ce ştim deja?”,” Ce am dori să stim?”, „Ce am învătat?”.

Educatoarea este aceea care crează atmosfera clasei, comunică entuziasmul ei copiilor, face procesul de învăţare activ şi interesant. Întotdeauna trebuie să existe un echilibru între ceea ce oferă educatoarea şi ceea ce doreşte copilul, pentru ca obiectivele propuse să se realizeze cu succes.

Prin activităţile integrate desfăşurate cu copiii aducem un plus de lejeritate şi mai multă coerenţă procesului de predare-învăţare, punând un accent deosebit pe joc ca metodă de bază a acestui proces. În cadrul lor trebuie să utilizăm metode active care să conducă la sporirea eficienţei muncii didactice a educatoarei prin stimularea capacităţii copilului de aplicare a transferului de idei.

Prof. înv. preşcolar: Runcan Simona

SAM ,,Vasile Scurtu” Parva