Creșa Năsăud: Abordarea inovativă a procesului didactic în Educația Timpurie

A fi inovativ în ceea ce presupune activitatea didactică la antepreșcolari înseamnă a fi dispus să explorezi lumea celor mici cu tot ceea ce poate însemna cunoaștere, emoție, socializare și dezvoltare. Acest aspect este interdependent de cadrul didactic, măsura implicării acestuia în sustinerea unui act didactic eficient dar și creativitatea și imaginația acestuia.

Rolul educatoarei în procesul instructiv-educativ presupune în primul rând transmiterea de noi cunostințe pentru copilul antepreșcolar. Asumarea de către educatoare a acestui rol presupune înțelegerea faptului că fiecare copil învață într-un mod aparte și are nevoi de cunoaștere diferite. Angajați în activități de învățare, copiii sunt încurajați să gândească singuri, să ia decizii și să găsească soluții pentru problemele întâlnite. Educatoarea este și organizatorul activitații de joc a copilului, activitate în care se poate angaja uneori ca partener, însă întotdeauna observă, asistă și reglează conduita de joc a copiilor. Observarea activității ludice este pentru educatoare prilej de cunoaștere a identității copiilor, a trăirilor emoționale și a experiențelor de viață trăite, a calității cunoștințelor, fapt care îi permite adaptarea și diferențierea modalităților de relaționare individuală cu fiecare copil.

În ceea ce priveşte integrarea mijloacelor de învăţământ în activitatea didactică educatoarea va avea în vedere valoarea lor psihopedagogică, condiţiile şi modalităţile de utilizare a lor. Fiind instrumente pedagogice, ele au menirea de a optimiza comunicarea educaţională dintre educator şi antepreșcolar. Valoarea pedagogică a mijloacelor de învăţământ rezultă din implicaţiile pe care o au asupra transmiterii şi asimilării mesajelor didactice, iar criteriul de apreciere al acestei valori nu poate fi decât acela al efectului pe care îl au în realizarea obiectivelor. Alegerea mijloacelor de învăţământ adecvate situaţiilor educaţionale favorabile învăţării depinde de capacitatea educatoarei de a opta pentru un mijloc de învăţământ care să asigure conştientizarea celor învăţate, concomitent cu motivarea învăţării. Educatoarea trebuie să perceapă psihologia tipului de învăţare care intervine în condiţiile mijlocului de învăţământ ales la un anumit grup de copii, cu anumite particularităţi fizice şi intelectuale. Deosebit de important pentru eficiența activităţii educative este ca alegerea metodelor didactice să fie corelată cu mijloacele utilizate, iar locul şi rolul acestora să fie bine cunoscut şi fructificat.

În acest sens exemplificăm patru tipuri de activițăți didactice desfășurate cu antepreșcolari  având ca temă ,, Grebla”.

În cadrul activității tematice ,,Grădinarul Martinel”- Povestirea educatoarei s-a urmărit: formarea deprinderii de a asculta  cu atenție o poveste în grup, dezvoltarea vocabularului și a deprinderii de a formula întrebări și răspunsuri cu privire la grădinărit dar și educarea capacității de a interacționa cu alți copii și cu mediul educațional, pentru a dobândi noi cunoștințe, deprinderi și aptitudini.

Se știe bine că povestirea este una dintre cele mai îndrăgite activităţi dirijate din creșă deoarece satisface nevoia de cunoaştere şi de afectivitate a copiilor, le stimulează imaginaţia şi le creează cadrul optim de comunicare. De asemenea povestirea dezvoltă următoarele procese psihice: gândirea logică – datorită descoperirii succesiunii logice a evenimentelor din povestire;  memoria voluntară – prin fixarea desfăşurării evenimentelor şi prin redarea lor în succesiunea lor logică cu ajutorul educatoarei şi al mijloacelor didactice utilizate;  imaginaţia – prin crearea unor imagini noi în baza prelucrării reprezentărilor şi a experienţei cognitive anterioare; limbajul – ca mijloc fundamental de comunicare. Limbajul şi gândirea se interacţionează, se constituie ca unitate între comunicaţional (transmitere de informaţii) şi cognitiv. Gândirea se dezvoltă având ca suport limbajul, iar nivelul de dezvoltare al limbajului reflectă nivelul de dezvoltare al gândirii și nu în ultimul rând  atenţia – datorită căreia copiii memorează numele personajelor, fragmente ale povestirii, reţin succesiunea evenimentelor sau unele trăsături comportamentale ale personajelor.

            Activitatea de stimulare individuală-Joc exercițiu ,,Greblăm frunzele” a vizat atingerea următoarelor obiective: mânuirea corectă a  greblei, adusă de invitatul -surpriză; denumirea cu voce tare a obiectului de grădinărit folosit (grebla) și  participarea  activă la acest joc, adunând frunzele  alături de colegii lor.

            Întâlnirea de dimineață ,,Un salut prietenos: Bună dinmineața!” a urmărit în principal educarea capacității de a interacționa pozitiv cu alți copii pentru a dobândi deprinderi, aptitudini și conduite noi.

Jocurile și activitățile liber alese: Artă (modelaj) -„Colții greblei”- plastilină,  Știință - „Grebla mea” și Joc de rol -,,De-a grădinarii” au urmărit: consolidarea cunoștințelor copiilor referitoare la mediul și obiectele din jurul lor; formarea unor deprinderi de a lucra specifice vârstei în vederea îndeplinirii diferitelor sarcini și educarea independenței în acțiune, a încrederii în forțele proprii și a capacităţii de a interacţiona cu alţi copii pentru a îndeplini o sarcină dată.

În concluzie putem afirma că alegerea resurselor didactice  potrivite împletite cu metode diactice potrivite  pot constitui o abordare inovativă a actului didactic chiar și la antepreșcolari.

Director, prof. înv. preșcolar Ana-Maria Ilieș

Educatoare Daniela-Ionela Șerban

Educatoare Ioana Claudia Băieș

Creșa Năsăud