Personalitatea educatoarei

Personalitatea reprezintă elementul stabil al conduitei unei persoane, ceea ce o contrcarează şi o diferenşiază de o altă persoană. Fiecare individ are particularităţile sale intelecuale afective şi cognitive (cu referire la voinţă, temperament) al căror ansamblu organizat determină personalitatea. Fiecare om este totodată asemănător cu ceilalţi membri ai grupului şi diferit de ei prin amprenta unică a trăirilor sale. Singularitatea sa, fracţiunea cea mai originală a ,,Eului” său constituie esenţa personalităţii sale.
Educatoarea caracterizată prin voinţă de desăvârşire trebuie să se caracterizeze mai departe printr-un mare devotament faţă de oameni şi mai ales faţă de copii, sau prin iubire pedagogică.
Devotamentul faţă de copil, unit cu voinţă de desăvârşire, presupun în acelaşi timp putinţa şi tendinţa de a-l înţelege pe copil. Educatoarea trebuie să aibă darul intuitiv de a-l cunoaşte pe copil şi a-l înţelege dintr-un gest, o privire,ba chiar fără gest şi privire şi mai mult, împotriva expresiei pe care gestul şi privirea ar intenţiona să o aibă.
Educatoarea trebuie să vădească o adâncă moralitate. Orice gest, vorbă sau faptă a sa trebuie să poarte pecetea adâncii sale moralităţi.
O anumită supleţe în a-şi adapta gândul şi expresia puterii de înţelegere a copiilor, o anumită putere inventivă în prezentarea cunoştinţelor, dar şi în organizarea repausurilor şi jocurilor, toate acestea cer de la educatoare o inteligenţă în care imaginaţia să fie mai puternic reprezentată.
Educatoarea trebuie să posede dintr-un alt punct de vedere o frumoasă cultură generală, cu un deosebit accent literar. Cultura generală îi va fi de folos educatoarei şi pentru a putea hrăni mintea fiecărui copil, în deosebi cu acele cunoştinţe pentru care el arată o deosebită înclinaţie, o educare fără cultură generală ar putea fi pusă adesea în situaţia de a nu răspunde la întrebările copilului.
Problema pregătirii psihopedagogice a viitoarei educatoare se pare a fi esenţială iar cultivarea aptitudinii empatice se constituie ca un deziderat major pentru orice educator.
O educatoare care posedă măiestrie pedagogică este mai mult decât un bun profesionost, este o artistă în meseria sa. Educatoarea artistă este superioară celei de profesie. Dacă şi una şi alta îşi desfăşoară întreaga activitate pe baza unor principii şi legităţi ştiinţifice, prima posedă în plus capacitatea de a aplica aceste principii şi legităţi în mod nuanţat şi diferenţiat de la o situaţie la alta.
Educatoarea va recurge la metode şi instrumente de culegere de date, care conduc la rezultate cantitative. Acestea vor fi analizate calitativ prin raportare la obiectivele avute în vedere. Evaluarea, educatoarea o va face în raport cu progresele personale anterioare, în raport cu performanţele celorlalţi copii din grup, nu numai cu obiectivele propuse.
Personalitatea educatoarei presupune şi o serie întreagă de calităţi, determinate de specificul şi complexitatea muncii pe care o defăşoară.

Prof. înv. preşcolar: Dumitrean Ana
Școala Gimnazială ,,Vasile Scurtu”- Parva