AGONIA SISTEMULUI DE SĂNĂTATE

Agonia se defineşte ca o stare care precedă moartea considerată, încă de vechii greci, ca o luptă între viaţă şi moarte şi în care survine diminuarea funcţiilor respiratorii şi circulatorii ale organismului. Cam aceasta este şi starea sistemului nostru de sănătate. Se încearcă noi metode prin care statul să aloce cât mai puţine sume din buget pentru acest sistem şi să se pună în seama beneficiarilor contribuţii tot mai mari prin care să se degreveze bugetul de cât mai multe alocaţii. Apare o noţiune, relativ nouă, numită „coplată”.
Această noţiune este un fals grosolan pentru că pacienţii oricum fac o coplată atunci când cumpără medicamente pe bază de reţetă simplă sau cele care nu se găsesc în farmacii şi sunt aduse din străinătate şi trebuie să achitat costul integral al medicamentelor, ori când cumpără medicamentele eliberate fără reţetă pe care farmaciştii le numesc OTC-urile (Over-the-counter drugs). Acestea din urmă fac parte dintr-un grup de produse farmaceutice pe care FDA (Food and Drug Administration) le consideră destul de sigure, putand fi folosite fără intervenţia unui medic sau a vreunui specialist licenţiat aparţinând acestui domeniu.
La acestea se mai adaogă plata medicului privat sau ciubucul unor medici care fac parte din sistemul de asigurări. Aşa că momentan, în sistemul de sănătate există, deja, o coplată reală şi indiscutabilă, iar dacă se mai doreşte încă una aceasta ar trebui numită „coplata coplăţii”. În acest fel, până şi sănătatea se va cumpăra cu bani. Cine nu are bani va suferii sau va murii că şi aşa nu valorează prea mult, mai ales dacă este pensionar care, doar consumă.
Dar să ne amintim cum, în campania electorală pentru primul mandat la preşedinţia ţării, domnul Traian Băsescu, amiralul distrugerii, a dat comanda : „să trăiţi bine!” Însă, nu a precizat unde, când şi cum. Noi, aproape cu toţii, creduli fiind, am considerat că se vor crea condiţii ca noi românii să trăim bine aici în ţara noastră unde este nevoie de multă muncă pentru a ajunge nivelul de dezvoltare al ţărilor apusene. Dăunezi, spre finele celui de al doilea mandat, când a venit vorba că mulţi concetăţeni, printre care şi mulţi medici, pleacă să muncească în străinătate, domnul Traian Băsescu a spus că este o adevărată oportunitate pentru cetăţenii acestei ţări că au posibilitatea „să aleagă unde este mai bine”. Cu astfel de binefaceri reuşesc politicienii să facă să scadă populaţia ţării de la un recensământ la altul.
Necazul este că cei care pleacă să muncească în străinătate sunt împinşi de nevoi şi nu de prea mult bine aşa cum caută să ne îmbete cu „aqua chioara” alesul nostru, ce este mai degrabă cules decât ales. Probabil că posibilitatea „de alegere a străinătăţii” a stat şi la baza împingerii spre Parlamentul Europei a fiicei domnului Băsescu. Deosebirea constă în faptul că cei care sunt nevoiţi să muncească în străinătate nu beneficiază de drepturile unui parlamentar şi trebuie să accepte muncile cele mai umile şi mai prost plătite, în timp ce acasă lasă copii şi bătrâni care au nevoie de supraveghere, ajutor şi îngrijiri. Domnul preşedinte nu cunoaşte sau nu vrea să cunoască realitatea din ţara noastră? „Când stomacul este plin toţi îţi sunt dragi ca ochii din cap, când stomacul este gol, ţi-e dragă lumea ca sarea în ochi” (proverb indian). An de an sănătatea o duce tot mai greu. Nouă nu ne rămâne decât să ne consolăm cu ceea ce ne dă democraţia şi anume: //Buget de austeritate!// Nu-s bani pentru sănătate!// Dar corupţia e-nfloare// Cel sărac cu zile moare //.

Măgeruşan Ioan