Al doilea înger a poposit în casa părintelui Silviu Costin. Din nou, cu speranță, din și despre Ocnița!

Lumea este o frază muzicală – era de părere o călugăriță cu dar vizionar din secolul al XII-lea pe numele ei Hildegard von Bingen! Mai aproape de noi, filosoful Andrei Pleșu este convins că ’’într-o lume care cântă, individul uman trebuie să se înscrie cu propria melodie‘’.
În urmă cu trei ani sosea la Ocnița un preot tânăr, pentru a păstori, în buna tradiție a satului, o comunitate ortodoxă numeroasă, complexă și deloc complice dar…îndestul de complicată! Ocnița, satul milenar care în 1989 avea în jur de 3000 de locuitori, în majoritate ortodocși dar și cu o puternică minoritate adventistă, a rămas azi un sat vrednic cu vreo mie de locuitori, majoritatea în vârstă dar gospodari și buni credincioși! Sosirea noului preot a fost o provocare pentru…ambele părți! Pe de o parte niște săteni bățoși, obișnuiți cu preoți vrednici, cu experiență și cu știința de a-și păstori turma cu înțelepciune, cu tact și nu arareori cu o asprime bine calculată ! Pe de altă parte un preot crescut și educat temeinic la faimoasele școli religioase ale Clujului universitar, însă tânăr și lipsit de experiența…arenei cu lei cum pare lumea Ocniței de departe !!!
După aproape 40 de ani de păstorire a Patriarhului preoților din Ocnița, îl numesc aici pe neuitatul Tata popă – părintele Augustin Pop și după o altă păstorire rodnică, de peste 37 de ani a părintelui Vasile Drăgan, iată Ocnița are un nou preot. Tânăr, înalt, subțire ca trestia, cu o privire în care smerenia se împletește cu curtezanța, cu o voce domoală, de sorginte bucovineană, părintele Silviu Marcel Costin (iată, un nume predestinat de…cronicar moldovean vestit) și-a luat misiunea, crucea, alegându-și propria melodie pe drumul înmulțirii talanților primiți de la Bunul Dumnezeu ! Drumul preotului de țară seamănă azi cu drumul Golgotei din vechime ! Puțini Simoni-Simioni din Cirene se întâlnesc pe acest drum și, nici măcar vreo Veronică nu se îndură să mai șteargă sudoarea frunții obosite de truda gândurilor sau de cea a trupului… Și totuși, Ocnița și-a primit cu drag noul păstor chiar dacă oi rătăcite au fost, sunt și vor mai fi ! Că dacă n-ar fi…cum am mai deosebi noi grâul de neghină ??
Acum, după trei ani de păstorire rodnică putem spune că păstorul acesta a fost predestinat Ocniței! Prima melodie din destinul părintelui a fost…Anastasia Maria - fetița care s-a născut chiar în primele zile ale păstoririi sale la Ocnița! A fost o bucurie imensă pe care fiecare credincios a trăit-o sincer și cu speranță… A fost, după gândul meu sincer, un semn că vor urma ani rodnici, ziditori întru Credință și Speranță !
Acum, după trei ani de păstorire a părintelui, multă lume îl include în sipetul sufletului ca fiind ‘’de-al nostru’’, adică un om, o flacără alături de care poți călători cu încredere și cu speranță ! Pentru că, încet, încet părintele Silviu se înscrie, cu gândul bun, cu fapta ziditoare și cu vorba roditoare în galeria apostolilor satului românesc, sat multimilenar, ultima redută a păstrării Ființei Neamului aflată la ceasul tragic al întâlnirii cu un destin deloc încurajator! Multe și vrednice de laudă sunt ’’melodiile’’ înterpretate în manieră proprie adică cu curaj, cu predestinare și voință ziditoare! Între ele, cele sufletești redesenate discret și cu perseverență! Iar alături cele materiale între care noua casă parohială ridicată în timp scurt, o sursă de îndoieli și ezitări la început, o bijuterie pe care azi, acum, o poartă în inimi fiecare sătean!
Scriu aceste rânduri și mă gândesc că Ocnița a avut mereu preoții pe care i-a meritat! Preoți vrednici la oameni vrednici! Păstori curajoși și jertfelnici la oameni răbdători și săritori la necaz! Apostoli ai Credinței pravoslavnice izbăvitoare de Suflet și de Neam alături de credincioși pentru care Crucea – cea grea a vieții sau cea din Înalturi- a fost chemarea cea mai cu îndârjire urmată...
Scriu aceste rânduri azi când, Slavă lui Domnului, s-a născut în zorii zilei Iosif Ștefan Costin, voinicul mult așteptat, al doilea copil al părintelui Silviu și al doamnei preotese Ioana Alexandra! Când apare pe lume câte o Ileană Cosânzeană, se bucură oameni și sfinți deopotrivă! Însă când apare sub zare un Făt Frumos, se naște speranța lumii, cerurile se deschid iar oamenii se se simt mai aproape de Tării!
Drum bun în viață Iosif Stefan Costin! Să fii bun, iubitor și alinător al Suferinței ca Iosif din Arimateea și viteaz ca Ștefan cel Mare și Sfânt! Se zice că cuvintele mari, dacă se nasc din lumina sinceră a inimii, plac și omului și Bunului Dumnezeu! Așa am gândit, așa am rostit și așa m-am înflorit în grădina de neasemuit a Ocniței!
Oameni buni, să ne bucurăm așadar!
Florentin Archiudean