Alex Frandeș, din volumul Inimioară, Editura Charmides, 2024
Mie, 08/21/2024 - 11:21
Alex Frandeș (19 ani) a absolvit Colegiul Național „Liviu Rebreanu” Bistrița. A avut lecturi în cadrul festivalului internațional de poezie și muzică „Poezia e la Bistrița”, la festivalul internațional de literatură și traducere FILIT Iași și la Institutul Blecher. A participat la Z9Camp, ediția 2023.
***
Primul gând e cel mai bun.
Brațe care se lovesc unele de altele. Care pocnesc. Care se mișcă exact ca niște șolduri. Zgomot alb. Și un miros dulce care umple încăperea.
Tata coboară cu scara în fântână. Desface o țeavă, din care țâșnește apă rece. Se sperie, apoi pune țeava la loc.
Duc camera de filmat la ochi. Un gândac trece prin fața obiectivului. Filme monstru construite din fire de păr. Un copac trece prin fața obiectivului. Fundalul devine negru.
Tata conduce rabla de ford cu difuzoarele la maxim. Poartă ochelarii de soare cu electric castle. M-am uitat la un film mișto ieri, îi spun. El tace. Conduce mai departe cu difuzoarele la maxim.
Parțial devorat. Ceai negru cu gust de pește crud. Cd-uri împrăștiate pe jos. Tenis cu piciorul în fiecare marți. Ciorbă de legume cu paste. Omletă cu de toate. Mereu apă minerală la drumuri lungi.
Mă las de cafea la fiecare 15 ani, spune. Atâta măcar pot să fac și eu.
Mami, mai ai gumă? Da, imediat. Imediat o mai ronțăi tu de două ori, apoi mi-o dai și mie, sau cum?
Gândacul copacul obiectivul camera filmul monstru filmul nebun ne lipim brațele unele de altele pocnesc zgomot alb apoi adormim cu buzele întredeschise.
Lasă aerul să intre în cameră. Pute aici.
Tata ascultă timpuri noi. Tata ascultă opeth. Tata ascultă the doors. Tata ascultă porcupine tree. Tata ascultă portishead. Tata ascultă hooverphonic. Tata ascultă apa cum curge în duș. Tata ascultă becurile albastre. Tata ascultă autoharpa. Tata ascultă cum. Tata ascultă să. Etc.
Ești mereu gică contra, îi spun. Nu ești de acord cu nimic. El zice că da. Și conduce mai departe cu difuzoarele la maxim.
Gumă. Gumă. Și cafea.
N-am fumat niciodată, nu că mi-ar fi fost frică de boală, da pur și simplu nu mi-a plăcut.
Pat întins frumos. Cort întins frumos. Somn întins frumos. Gândac întins frumos. Copac întins frumos. Toate astea sunt vocile mele.
Apa ne intră în nas. Și becurile albastre. Și zgomotele albe.
Înțelegi acum de ce? Hai, faci și tu ceva cu scara aia?
Luna din 2023 la fel de elegantă
ca un sacou peste un tricou alb
peste niște blugi largi peste niște bocanci de toamnă
plini de noroi, lăsați lângă ușa de la intrare
sau ca nisipul de revelion
pe plaja din constanța, stând în
turnul salvamarilor, cu ochii închiși
și c-o pietricică
purtată mult timp în gură.
Pietricică de supt. De fapt
elegant, sau mai mult decât atât, un dans lent
din șolduri pe muzica vibrantă a dinților
care tremură în gingii, semi-defect, cu jumătate de secundă
mai mult decât ar trebui.
Poate că totuși ținuta — palton peste
maleta peste tricou alb peste botine
chelsea negre sau peste șlapi
peste pijamale peste un duș cald
sau mai simplu
o schimbare de primăvară
cu geacă de piele peste tricou alb
și atât.
Cu luna, absolut teribilă și cu părul
plin de volum spălat de trei ori pe săptămână
într-un apartament din
constanța, cu unghiile vibrând încet
și modificând mișcările aerului, crescând
aproape în inele, un milimetru pe minut
ca un palmier pe o insulă din pacific
cu tibi sau fără tibi
cu mara sau fără mara
cu nisipul ce intră între limbă și dinți
și scrâșnește, vezi cum —
***
ca o focă
mă faci să mă simt ca o focă. când îți deschizi gura, o grămadă de portocale coapte și moi se răstoarnă din ea, îmi ajung pe pantofi și îmi pătează tălpile. când îți deschizi gura, te ascult atentă. urechile mele sunt două bucăți de gresie verde. mă faci să mă simt ca o focă, în cel mai bun sens posibil. nu știu dacă-ți dai seama ce vreau să spun. nu știu dacă-ți poți deschide ochii ca o cărțulie de desenat pentru copii. nu știu dacă degetele tale se pot transforma în legume ambulante și să plece de capul lor, să-și monteze căsuțe de păpuși, să danseze unele cu altele, să bea, să fumeze, să leșine, să-și revină, să se pupe, să se îngroape, să pământ, să bucată de lemn. nu știu dacă încă te mai lungești pe pat noaptea și dacă-ți mai lingi degetele după ce mănânci afine. nu știu dacă acum poți dormi. ultima dată când ne-am văzut, am discutat cu palmele, cu degetele. le-am mișcat ca pe niște panglici de plastic, lungi de cel puțin 10 metri. am desenat cu ele aerul și apoi am șters cu ele aerul. am discutat mult și bine, apoi ne-am așezat pe o bancă și am tăcut. tăcerea ni s-a lipit de bluze. ai încercat să dezlipești tăcerea, dar mâinile ți s-au blocat în ea. ești uneori delirant. nu pricep ce spui. mă uit la tine cum o piatră se uită într-o oglindă. un perete la soare. o roșie într-o furtună. mă uit la tine și mă gândesc la sensuri giratorii, la toate filmele monstru pe care poți să le construiești din firele de păr ale altora. ești un constructor de păr. dinții tăi dansează ciocolată. ne înțelegem bine, ne certăm, ne împăcăm, ne înțelegem bine și când nu ne înțelegem bine. eu am păr negru, tu ai ochi albaștri. eu pot să levitez cu bastoane luminoase în mâini, tu te poți întinde pe spate în mijlocul străzii fără să fii călcat de nicio mașină. eu pot să mă pliez, să intru într-o cutie. tu nu poți să te pliezi, să intri într-o cutie. cutiile din capul meu se îndoaie ca un acordeon. trăiesc pentru melodia care-mi iese prin urechi. tu poți să-ți faci dinții să cânte, dinții tăi care dansează ciocolată. pian cu clape ruginite. gura ta deschisă. coji de portocale molfăite de un bătrân. îmi miros palmele a ulei de cărămizi galbene. a traseu de cărămizi galbene. îmi miros palmele mai frumos decât orice palmă ar putea mirosi vreodată. uneori, tu nu faci decât să dansezi. din șolduri, pe muzică solară. uneori, îți întinzi brațele să mângâi pereții. pereți plini de poze, pereți zâmbitori. uneori și tu zâmbești. alteori nu zâmbești. nu pricep ce spui. uneori nu pricep ce spui. gândești mereu cu capul sub o apă caldă în care plutesc bucăți de morcovi și țelină, te gândești la filmele tale monstru pe care le poți construi din fire de păr, te gândești la bastoane luminoase sau la ochii tăi albaștri, te gândești la cum o frunză e o buză și o buză e o mașină de tuns iarba, te gândești la geamanduri și la valurile care le scufundă, la cum se ridică înapoi la suprafață și la cum mai vine un val și iar le scufundă. te gândești la trandafiri copți și delirant de mirositori. te gândești la păr creț și la tibi. mă faci să mă simt ca o focă. ascult tot ce zici, poate și ce nu zici. te ascunzi după un copac, sub o cutie-acordeon, lumină caldă, braț în braț? jumătăți de măsură îmi gâdilă nările. ne lovim uneori peste degetele de la mână, degete care pot deveni legume. mă repet acum. mă repet și apoi mă repet din nou. mă faci să mă simt ca o focă pe marginea unui ghețar, într-o mare înghețată, mare de ciocolată, pauză și revenire în filmul monstru cu oameni monștri, oameni nebuni de frumoși, oameni care pot vorbi unii cu alții despre orice, oameni care nu știu să se uite la ceasurile pe care le poartă la gât, oameni care știu și care nu știu. deschizi gura acum. gura ta — ladă de portocale coapte. eu încep să alerg. mă urc pe scenă. mă gândesc că sunt o fetiță care mănâncă biscuiți și mere cu lingurița, la geam. în părculețul de jos, soarele începe să ningă. zăpada se adună în grămăjoare mari, ca dinții de lapte. o țiglă se desprinde de pe bloc și e înghițită de alb. îmi întorc capul și apoi mă adun în mine. coastele se transformă în mici flaute albastre care se sparg în zeci de bucăți. capul se transformă într-un burete cu aromă schimbătoare. zâmbesc. apoi nu mai zâmbesc. sunt o fetiță mică, cât se poate de mică.
tu deschizi gura acum. și portocalele umplu încăperea.
băile din giurgiu sunt net superioare celor din bistrița.
orașul e oribil dar băile sunt mega mișto.
gresie maronie gresie cremă de cafea gresie buze băgate în gâtul unei sticle de cola.
gresie și piatră naturală.
băile din giurgiu sunt ca ieșirile de luni seara cu tibi. ca berile coclite la pet. ca niște glume proaste despre tipi în scaune cu rotile.
merg ca pe roate. crezi? bineînțeles.
băile din giurgiu sunt ca amintirile din trenul suspendat ovarian. portal transparent. jumătăți de radiator pierdute printre tufișurile din spate de la kaufland. stomacul lui henry miller. nas plin de ulei de măsline. la cutie mică.
ca poezia de sub stradă.
miros de levănțică și spotify premium. serile de tipul tibi morar. bere caldă. repetiție și păr prins în coadă. serile de tipul umblatului prin anticariate. serile de tipul fetei cu ghiozdan negru care se uita la cărți sub 10 lei. fetei căreia am vrut să-i recomand punctul omega și căreia totuși nu i-am recomandat punctul omega. fetei pe lângă care am trecut pur și simplu și am ieșit din magazin.
ghiozdan negru. bere coclită.
lipesc acum degetele de peretele unei băi din giurgiu, net superioară oricărei băi din bistrița.
lipesc acum fruntea de peretele unei băi din giurgiu, net superioară oricărei băi din bistrița.
las apoi apa să curgă în cea mai frumoasă chiuvetă pe care-am văzut-o vreodată. chiuvetă albă. săpun alb.
miros de levănțică. spotify premium.
tren suspendat. și henry miller care mă mângâie pe stomac.
Din volumul Inimioară, Ed. Charmides, 2024
Ultimele stiri
Cultura
Centrul Cultural Municipal „George Coșbuc” Bistrița este beneficiarul unui proiect cultural...
Comentarii
Marius Nicolae Pop -
Primul robot Da Vinci a fost la Clinica Urologie- chirurgie V- din Cluj si opera Dl. Prof. Dr. Ioan...
Eori -
Cea Mai Bună Religie Din Lume Este Creștin Ortodox:
https://youtube.com/@cristiancrestinortodox?...
Dorin Nadrau -
Un subiect fascinant. Admirabil demersul autorilor cartii. Cum as putea sa-mi procur un exemplar (...
Marcela Imbuzan -
Dumnezeu sa l odihneasca,imi pare tare rau,am fost vecini zeci de ani in St cel Mare,era un om tare...
Daroși Marian Adrian -
Bună ziua am o problemă mai delicată caut un Nr de telefon de la biserică Sfinții trei ierarhi...
Aniversări
La popas aniversar, gândurile noastre bune se îndreaptă către părintele Emanuel Sălăjan, preot paroh la Sita.
La mulţi și binecuvântați ani artistului și creatorului popular Virginia Linul, doctor în etnologie!
Este o zi specială pentru creatorul și artistul popular VIRGINIA LINUL - doctor în etnologie, Cetățean de onoare al județului Bistrița-Năsăud - care...
Cu ocazia aniversării zilei de naştere, adresăm sincere urări aniversare jurnalistului și scriitorului ZORIN DIACONESCU.
![[Valid RSS]](/sites/default/themes/rasunetul/images/valid-rss-rogers.png "Validate my RSS feed")
Comentarii
sabb
Adaugă comentariu nou