ALEXANDRU MIHĂILĂ - cel de-al doilea parlamentar interbelic originar din Sângeorz-Băi
A venit pe lume în Sângeorgiul Român la data de 7 aprilie 1884, în casa mică cu tindă, ce da fumul în pod, unde, seara, în tindă se mai aprindea opaițul, ca fiu a lui Calistru și Nastasia Mihăilă a lui Mărișcău. După ce aici și-a primit bruma de cunoștințe la Școala Trivială și apoi cea confesională din sat, fiind un băiat înzestrat cu o inteligență nativă, a fost îndrumat de dascălii săi spre școlile Năsăudului și Gherlei unde, între 1898 și 1906, și-a împlinit vocația de dascăl.
Începând cu anul 1907 și până în 1915 a funcționat ca învățător în satul natal de la poalele Pleșii. S-a dovedit vrednic, deoarece, pe lângă munca de dascăl, el a fost un participant activ la construcția școlii care, pentru acele vremuri, constituia o mare realizare.
Pentru îndrăzneala de care a dat dovadă, cântând „Deșteaptă-te Române!” după un bal ținut în stațiune, a fost arestat împreună cu alți sângeorzeni și încarcerați la sediul Jandarmeriei din Rodna, de unde, la numai câteva zile (asta era în toamna anului 1916) a fost mobilizat și trimis să lupte pe frontul din Galiția în cadrul unui regiment de infanterie din Dej. După ce a primit botezul focului, în urma mai multor lupte la care a participat, a fost rănit și trimis pentru tratament în Rusia de unde a fost luat prizonier fiind trimis într-un lagăr la Dnipropetrovsk[1]. Revoluția bolșevică l-a prins acolo, de unde s-a întors cu un eșalon de prizonieri ardeleni, având fericirea de a juca Hora Unirii la 1 Decembrie 1918 în Piața Unirii din Iași.
Primind gradul de sublocotenent în armata română, a fost demobilizat, ajungând adjutant al Generalului Răzoviceanu care era comandantul unei Divizii de vânători de munte care, împreună cu grănicerii, asigurau paza pe linia Nistrului.
În anii de după Unire, a fost numit Revizor Școlar al județului Soroca și apoi Inspector General Școlar, perioadă în care a reorganizat învățământul de aici și, prin străduința sa, au fost construite multe școli în județ[2].
Despre învățătorul Mihăilă se spunea în Soroca că era „o figură interesantă şi vestită, căsătorit cu o femeie foarte plăcută şi cultă. Ei aveau un fiu pe care îl chema Camil Mihăilă şi care a învăţat, de asemenea, la Liceul „A. D. Xenopol", apoi a urmat Facultatea de Drept la Bucureşti. Familia Mihăilă locuia în casa d-nei Ilieş. Mihăilă avea o vie în dealul Sorocii şi, ca să ajungă la ea mai pe scurtătură, începe a construi un drum special, pornit chiar din curtea prefecturii şi care urma în serpentină până în vârful dealului. Acel drum nu a mai fost terminat din cauza alunecărilor de teren, care aveau loc continuu[3].
Opțiunea lui politică fiind liberală a candidat, a fost ales și validat ca senator al acestui partid din partea județului Soroca. A făcut parte din delegația permanentă a partidului în toată această perioadă (1922-1938), iar între 1934-1938 a îndeplinit funcția de prefect al județului Soroca.
În momentul declanșării celui de-al Doilea Război Mondial avea gradul de căpitan, fiind numit comandantul Gării C.F.R. Iași. În aceeași perioadă, fiul său Camil - cu gradul de sublocotenent, a fost concentrat în zona frontului din Ungaria. În această postură de comandant al gării a avut posibilitatea să-și mai vadă o dată fiul, deoarece în 1946 a trecut la cele veșnice, fiind înmormântat la București[4].
Se cunoaște faptul că fiul său, Camil Mihăilă, ajuns diplomat, din această postură a așternut pe hârtie, în anul 1990, o lucrare (manuscris) pe care a intitulat-o „Amintiri din familia și satul meu; cei de-ai lui Mitroscă, Mărișcău, Mihăilă” care, din câte se cunoaște până acuma, n-a fost publicată.
Din câte se cunoștea până acuma, se știa că sângeorzenii au dat numai un singur parlamentar în perioada interbelică, în persoana celui ce a fost unul dintre notarii (secretarii) Marii Uniri, Dr. Laurențiu Oanea.
Prin cele scrise mai sus se dovedește că Sângeorz-Băi se mai poate mândri cu încă un parlamentar în perioada interbelică, anume Alexandru Mihăilă, ceea ce nu e la îndemâna oricărei localități din țara noastră.
[1] Oraș din Ucraina.
[2] Mircea Vlădică, Sângeorz-Băi – veche vatră de credință și cultură românească, Cluj-Napoca, Editura Napoca-Star, 2003, p. 337-338.
[3] Nicolae Bulat, Județul Soroca – file de istorie, Chișinău, Editura Arc, 2000, p. 303.
[4] Mircea Vlădică, op. cit., p. 338.
Citiţi şi:
- Pe urmele lui IONEL VLADICA, Unul dintre eroii anonimi ai aerului
- Obiceiul de nuntă, readus în actualitate la Sângeorz-Băi
- Primarul Ioan Turc: De Ziua Națională a României, simțim la fel de intens bucuria Unității prin înfrățirea cu Ungheni și Soroca din Republica Moldova!
- Vineri, Ansamblul „Păuniţa” din Sângeorz-Băi marchează 50 de ani
- De azi, Sângeorz-Băi are o nouă casă a culturii. Panglica la Centrul Cultural “Iustin Sohorca” a fost tăiată de fostul şi actualul primar, dar și de președintele Radu Moldovan
Adaugă comentariu nou