Pe drumuri de istorie, în cinstea eroilor din Primul Război Mondial. Cadre militare în rezervă și retragere din Bistrița-Năsăud, în vizită la Divizia 2 Infanterie Getica, la Mărăști, Soveja, Mărășești

În perioada 11-13 noiembrie, Asociația Cadrelor Militare în Rezervă și în Retragere Filiala Bistrița-Năsăud și Casa de Ajutor Reciproc a Pensionarilor din județul B-N au organizat o acțiune de cinstire a eroilor din Primul Război Mondial numită generic „Pe drumuri de istorie”. Ne-am oprit la Cimitirul Siriu, ne-am recules la mormintele eroilor. Magia oaselor  eroilor înălbite de vreme ne-a creat o stare de emoție neobișnuită.

Am depus o coroană de flori la statuia care imortalizează un soldat care aruncă grenada. Statuia simbolizează încleștarea pe viață și pe moarte în lupta apropiată.Totodată, ea ne transmite că în fața morții soldații noștri au avut energia morală și curajul care le-au ridicat brațul, lovind năucitor inamicul. Statuia este o lecție pentru cine vrea să descifreze mesajele.

Ne-a primit cu caldură conducerea Diviziei 2 Infanterie „Getica” din Buzău. În lipsa comandantului, generalul maior Claudiu SAVA, locțiitorul acestuia, generalul de brigadă Adrian COSTARU, ne-a arătat prin primirea și briefingul de informare, căldura și respectul față de cei care i-au îndrumat pașii la începutul carierei, în special, și față de rezerviști, în general. Un val de emoție ne-a cuprins când am privit tablourile celor care au comandat Armata a 2-a pe timpul celor doua conflagrații și până azi. Din tablouri am simțit că istoria se răstoarnă peste noi. Prezentarea s-a facut cu mijloacele tehnologice de azi, arătându-ne că s-au făcut pași mari pe această linie. Cuvintele generalului ne-au pătruns la inimă, făcând din rezerviști și cei activi un corp comun. Am sesizat repede că generalul alternează în comunicare aspectul emoțional cu cel tehnic, rațional, făcand din cuvântul lui cel mai perforant proiectil. Greutatea cuvintelor generalului erau aidoma celor rostite sub patrafir. Aveam în față un militar de vocație care se identifică cu structura pe care o conduce. Aspectele de transformare a armatei erau vizibile și ar fi spart blindajul celor mai răutacioase porniri de răutate. Prezentarea a fost lipsita de triumfalism și ne-a arătat direcțiile de evoluție a structurii. Este clar că ne vindecăăm de multe rele.

M-am convins că în fruntea structurilor se aleg liderii cu mare atenție. Am făcut un schimb de atenții, oferindu-ne cărti. Nu am trecut cu vederea faptul că aveam în față trei generații de militari în aceeași familie.

În sală erau un rezervist  - col. rtg HAIDĂU Iorgu, ginelele lui -  generalul COSTARU Adrian Nicolae, cel care ne-a primit și făcut informarea, iar într-un poligon de pregătire,fiul, respectiv nepotul, studentul  în anul trei la Academia Forțelor Terestre  - stud. plt. maj. COSTARU Ștefan Andrei. Acesta vine tare din urmă, cu un CV internațional de invidiat. Lacrimile au ocupat locul în colțurile umede ale ochilor. A fost un moment înălțător. O satisfacție mare mi-a dat faptul că în sală, șeful structurii logistice a diviziei era un fost comandant de pluton de la Vatra Dornei, unde eu eram comandant. Putem afirma că succesul nepotului este și succesul bunicului, iar succesul generalului și al șefului structurii logistice este și succesul meu, al celui care le-am îndrumat primii pași în carieră.

Am vizitat mausoleele de la Soveja, Mărăști și Mărășești, am atins sarcofagele generalilor AVERESCU și GRIGORESCU cu multă emoție. Un fior ne-a cuprins pe toți care am făcut acest lucru. Pe plăcile de marmură am citit numele eroilor ca pe un pomelnic. Am vizitat Brigada 282 Blindate de la Focșani unde am rămas cu aceleași impresii de responsabilitate, angajament profesional afectiv și efectiv.

Militarii activi, rezerviștii și eroii care au coborât în pământul țării pe care l-au iubit mai mult decât viata lor, eram un corp comun. Contactul cu eroii și cu militarii activi ne-a scos la lumină rezervele mai vechi și mai noi de identitate, rezervele valorilor naționale și ale armatei, rezervele de apartenență la neam și la acest pământ  binecuvântat cu sângele eroilor. Pământul acesta a înghițit sângele eroilor ca pe o sfânta cuminecatură.

Am simțit cu toții că ne iubim țara nu cu o dragoste sentimentală sau fațarnică, ci cu un devotament realist care izvorăște din dorința ca această țară să insemne pentru noi toți „acasa și în siguranță”. Am plecat din Triunghiul Mortii cu un sentiment al datoriei împlinite.

După 107 ani de la Epopeea scrisă cu sânge, am plecat recitând în gând versurile lui Coșbuc:

„E tragedie înălțătoare când biruiți oștenii mor

Dar sunt eroi de epopee când brațul li-e învingător”.

Foto: Alexandru Dragomir

Divizia 2 Infanterie Getica