Amurgul unui mod de a comunica

,,Internetul dă un bobârnac letal acestui mod tradițional de a comunica.” (Cornel Cotuțiu)

 

În preambulul volumului ,,Domniile lor către mine” (Editura ,,Școala Ardeleană”, Cluj-Napoca, 2018), scriitorul Cornel Cotuțiu sesizează amurgul inevitabil al comunicării prin schimbul de scrisori: ,,Internetul dă un bobârnac letal acestui mod tradițional de a comunica”.

Sub imboldul acestei stări de fapt prozatorul și publicistul Cornel Cotuțiu a adunat în volumul semnalat ,,o parte din scrisorile” care i-au fost expediate de ,,50 de ani încoace”. Recitirea  acestei corespondențe i-a provocat o reîntoarcere în timp, retrăirea unor momente din parcursul său literar și uman, savurarea unor ,,puseuri lirice, ghidușii evocatoare, gheizere meditative, grimase stăruitoare asupra unor ani socio-politici și culturali de care am avut parte în perioada antedecembristă.”

Unele ,,idei, opinii, glume, momente polemice” din scrisorile primite sunt regăsite în scrierile ulterioare ale prietenilor săi. Cornel Cotuțiu, gândindu-mă la ,,Dubla intenție a limbajului” (Tudor Vianu), regretă pierderea caracterului reflexiv pe care îl poate transmite o scrisoare prin caracteristicile specifice ei: ,,farmecul literei scrise”, caligrafia care poate ,,trăda” ,,starea de spirit” a celui care scrie etc.

Cele mai multe scrisori sunt tangente cu revista  ,,Minerva” de destinul căreia Cornel Cotuțiu răspundea atunci. Țesătura epistolară vizează multe aprecieri pentru conținutul și calitatea revistei, difuzarea ei, colaborări la ea, se apreciază stăruitoarea ,,încăpățânare” a editării ei (Niculae Gheran). Semnalăm câteva nume în acest sens: Liviu Bleoca, Ion Buzași, Vasile Dâncu, Gavril Scridon, Teodor Tanco, Radu Țuculescu etc. 

Editarea ,,Minervei” îi prilejuiește  lui Cornel Cotuțiu și un schimb reciproc cu alte publicații literare, invitații de colaborare în paginile acestora. Augustin Cozmuța îi expediază numere din revista ,,Nord Literar”, Al. Cistelecan îl invită să colaboreze la ,,Vatra”, Gheorghe Crăciun îi publică o proză  în revista ASTRA, Daniel Drăgan îi mulțumește pentru popularizarea revistei ASTRA, Constantin Cucu îi trimite revista ASACHI, Gheorghe Izbășescu  face schimb cu revista ,,Zburătorul”, Liviu Păiuș îi expediază revista ,,Cetate Rodnei”, profesorul Sever Ursa îi mulțumește pentru colaborarea la revista ,,Cuibul visurilor”, Mihail I. Vlad pentru materiale trimise revistei ,,Târgoviștea”. 

În multe scrisori aflăm mulțumirile celor cărora le-au fost expediate cărțile prozatorului Cornel Cotuțiu, consemnarea unor recenzii despre ele. În acest circuit de cărți amintim pe: Nae Antonescu, Ion Beldeanu, Ion Buzași, Ion Filipciuc, Augustin Cozmuța, Ioan Moldovan, Horia Pătrașcu, Zaharia Sângeorzan, Mircea Sântimbreanu, Nicolae Scheianu, Teodor Tanco, Sever Ursa. 

Spațiul geografic al schimbului de scrisori este dominat de prietenii din țară. Autorul are amici în SUA, Canada, Chișinău, Serbia, Republica Moldova. Nu lipsesc adresările simpatice, duioase: ,,inspectorul Pipă” (Ruxandra Cesereanu), ,,Cotuțiule pe Someș” (Ion Filipciuc), ,,Aștept  să ne întâlnim la un pahar de vorbe” (Radu Țuculescu), ,,sunteți de o corectitudine inconfundabilă” (Mihail I. Vlad), ,,Ce mai faci tu în scumpul tău nod de cale ferată în plină iarnă liberalizată?” (Ion Filipciuc) etc.

Cea mai bogată corespondență o întreține cu V. Fanache, ea este cea mai ,,aplicată” vieții literare. V. Fanache se consideră o victimă a lui Mihai Beniuc. Consistente schimburi de epistole are destinatarul cu: Ruxandra Cesereanu, Nae Antonescu, Ion Filipciuc, Al. Cistelecan, Niculae Gheran, Mihail I. Vlad, Virgil Medan, Doina Popa, Sever Ursa, Radu Ulmeanu, Teodor Tanco  Dumitru Rusan etc. 

Prietenia înseamnă și întrajutorare. V. Fanache îl roagă să-i facă rost de o mochetă de la Fabrica de Covoare din Beclean, Ruxandra Cesereanu apelează la el să-i descurce ,,încurcăturile” ei didactice. Epistolierul publică și schimbul lui de scrisori cu redactorul-șef al ziarului ,,Răsunetul”, Adrian Mănarcă, în care acesta îl avertizează cu încetarea colaborării sale la această publicație din cauza ,,manierei radicale” la adresa ,,neprietenilor”. Colaboratorul se arată ,,întristat” de starea ziarului ,,Răsunetul”, ,,intrat în garderoba PRM-ului”. Vasile Igna îi comunică  în 8 iunie 1985  acceptarea publicării romanului său ,,Șarpele albastru” la Editura ,,Dacia”.

Publicarea acestor scrisori constituie și o pagină de istorie literară, o sursă de documentare pentru cine  va dori să reconstituie pulsul vieții literare dintr-o anumită perioadă de timp. Fără a fi considerați malițioși, putem afirma că acest volum de corespondență este încă o treaptă pe care autorul și-o pregătește pentru posteritate. Cine va scrie cândva o monografie despre viața și opera scriitorului Cornel Cotuțiu va avea la îndemână încă o sursă de documentare alcătuită cu scrupulozitate prin care el va lăsa posterității o amplă imagine despre sine.