A apărut „Vatra” nr. 4-5/ 2013

În recentul număr dublu (4-5) al revistei „Vatra” din Târgu-Mureş (de aproape 200 de pagini, format A-4) sunt atât de multe (şi importante!) subiecte (grupate în cele 30 de rubrici), încât îţi vine greu chiar şi numai să le aminteşti pe toate. De aceea vom trece în revistă doar cele cinci cronici literare semnate de Liana Cozea, Andrei Moldovan, Andrei Zanca, Alex Goldiş şi Kocsis Francisko.
„Compromisuri dureroase” se intitulează cronica Lianei Cozea, care pune sub lupă volumul Anei Selejan, intitulat „«Glasul patriei» – un cimitir al elefanţilor în comunism”, apărut în 2012, la Editura Vremea din Bucureşti. Cartea „dezvăluie «realitatea paralelă» pe care puterea comunistă a creat-o prin revista mai sus amintită, publicaţie ai cărei cititori-ţintă erau emigranţii români, după cum mărturiseşte însăşi autoarea cronicii. Apărută în 1955, „Glasul patriei” îşi încheie misiunea la 20 septembrie 1972, din noiembrie al aceluiaşi an urmând să apară «urmaşa» ei, „Tribuna României”. Organ al Comitetului român pentru repatriere, revista a reunit în paginile ei semnăturile unor prestigioşi «intelectuali vulnerabili», în majoritate foşti deţinuţi politici sau foşti emigranţi, câţiva reabilitaţi […], ei devenind argumentul suprem al libertăţii creatoare sau al prestigiului şi succesului comunist, dobândite fără îngrădiri şi părtiniri”. Printre aceştia, amintim: Tudor Arghezi, George Călinescu, Şerban Cioculescu, Al O. Teodoreanu (Păstorel), Victor Eftimiu, Cezar Petrescu, Virgil Cândea, Radu Gyr, Ion Vinea, Nichifor Crainic, Constantin Noica şi alţii.
Liana Cozea constată „lipsa de grabă a Anei Selejan, meditaţia şi scrisul chibzuit, spiritul de echitate şi absenţa oricăror exagerări care ar putea trimite cu gândul la un «parti pris»”. Ca să conchidă fără echivoc: „Cartea aceasta este o meditaţie asupra compromisurilor dureroase pe are mulţi scriitori remarcabili au fost constrânşi să le facă: «Regimurile despotice au obligat elitele autentice ale spiritului la această existenţă dublă, dar nu le-au îngenuncheat. În vizionarismul lor, ştiau că partea ascunsă a creaţiei îşi va lua revanşa faţă de partea vizibilă, zornăitoare»”.
Cronica lui Andrei Moldovan, „Jocul de-a zeii”, se referă la volumul ERG (Editura Charmides, 2012) semnat de Dan Coman, „prezenţă aproape singulară în lirica noastră de azi”. Dovedindu-se, şi în această analiză, riguros în observaţii şi judecăţi, cu argumente convingătoare, Andrei Moldovan afirmă, printre altele: „În piesa de teatru a lui Camus, „Jocul de-a zeii” se termină tragic, într-o lume care se alienează. În volumul ERG nu putem vorbi despre tragism, iar dacă există el se consumă în subteranele adânci ale fiinţei, fără a îngădui semne de suprafaţă. Asta pentru că Dan Coman nu poate renunţa deplin la sensibilitatea umană, nu poate juca fără rezerve rolul olimpienilor”.
Pentru ca în final, cronicarul să dea o sentinţă greu de contestat, în ceea ce-l priveşte pe poetul pus în discuţie: „Acest din urmă volum de poeme întăreşte convingerea că Dan Coman este o voce lirică aparte, de aceea riscă să fie şi una durabilă”.
Andrei Zanca despre volumul „Grota şi literele” (Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2013): „«Obsesia Nordului», ca drum al decantării, limpezirii şi transparenţei lăuntrice, ascunde un paradox: textele lui George Vulturescu constituie o „opera aperta”, interpretabilă dinspre extrem de variate unghiuri. Dincolo de ele însă bardul Nordului urcă-coborând şi coboară înălţându-se pe filiera arhetipală, mitică a marii poezii dintotdeauna”. Cronica lui Andrei Zanca se intitulează „Un bard al Nordului”.
Cea de a patra cronică, „Tânăra mânioasă”, este semnată de Alex Goldiş, care analizează ultima plachetă de versuri a Angelei Marinescu/Marcovici, „Intimitate”, (Editura Charmides, Bistriţa, 2013).
Spune, printre altele, cronicarul: ”«Intimitate» e, în primul rând, o reflecţie despre «procesul întunecării scrisului». Peste tot în volum, Angela Marinescu/Marcovici îşi testează resursele, îşi pipăie organele poetice să vadă dacă şi în ce măsură au rămas intacte, încearcă să se reconecteze la sursa primară a inspiraţiei. De aici, simpatia faţă de «chinezoaica înaltă, din lumea asiatică a poeziei», teama de sterilitate dramatizată în invocarea ei tot mai insistentă, încercarea de elucidare a secretului «intensităţii» - şi, peste toate, respectul înfiorat faţă de «mişcările mele de poetă virgină»”.
În fine, Kocsis Francisko încheie seria cronicarilor acestui număr de revistă cu „Un mare iubitor de nuanţe”, pe numele său Teodor Borz, care face parte, după cum ne informează cronicarul, din gruparea de poeţi formată în jurul revistei „Vatra” la mijlocul anilor 70. Este pus în discuţie volumul „Colivii”, apărut la Editura Ardealul, Târgu-Mureş, 2011. E o cronică amplă, minuţioasă, aplicată. Din motive lesne de înţeles, cităm doar finalul acesteia: „Unul dintre poeţii remarcabili ai generaţiei optzeci, Teodor Borz este un mare iubitor de jocuri de nuanţe, un maestru de ceremonii care-şi etalează scenele lirice fără grabă, pe îndelete, aranjate cu migală pentru a pune în evidenţă, dar la modul eclipsării, pe cât posibil al oricărui alt element ambiental ori ideatic, impunându-i atenţiei doar nuanţa care în clipa aceea poetului i se pare – ba mai mult, chiar este! – elementul cel mai important de remarcat, simţit şi resimţit, atât de important încât nu se poate trece pe lângă el, nu se poate neglija. Este un poet al rafinamentelor, un giuvaier ale cărui melancolii sunt ridicate în parabolă şi tensionate uneori până la paradox”.
Să mai adăugăm că tema acestui număr este „Biserica vs stat”, la care colaborează: Florin Poenaru, Vasile Ernu, Victoria Stoiciu, Costi Rogozanu, Iulia Popovici, Veronica Lazăr, Alex Cistelecan, Ana Bazac, Natalia Buier, Theodor Adorno şi Gabriel Catalan.