AUREL RĂU – „Spaţiu şi Timp”

Sub titlul „Stelişti şi stelari”, în revista STEAUA din aprilie 2020, la şapte decenii de la apariţia acestei importante publicaţii, Domnul Ion Pop ne vorbeşte minunat despre mari scriitori, între ei fiind şi Domnul Aurel Rău, născut la 7 Noiembrie 1930 în Josenii Bârgăului, redactor-şef timp de 40 de ani al acestei reviste culturale.
Urmare a unei lecturi fascinante, sunt onorată să exprim câteva gânduri despre două cărţi ale Domnului Aurel Rău, „cel mai reprezentativ poet al grupării Steaua” și „cel mai mare poet în viață al Transilvaniei”, după cum l-a numit, Gheorghe Grigurcu.
Da, în Noiembrie 2020, Aurel Rău va împlini 90 de ani!
Am avut bucuria ca, în data de 15 Iulie 2011, când trecuse de 80 de ani, să îl întâlnesc, atunci şi-a lansat primele 2 volume, din cele 4 proiectate, după cum ne-a mărturisit personal, sub titlul: „Spaţiu şi Timp”.
La finalul acelui act cultural organizat de scriitorul Ioan Pintea, am cumpărat cărţile pe care autorul mi-a scris:
„Doamnei
Jenica Naidin cu bucuria scrisului la proze şi a unei comunicări sufleteşti cu oamenii lumii care inspiră aceste poveşti în spaţiu şi timp. 15 iulie 2011.”
Volumele mai au pe copertă menţiunea: „Romanele istoriei”.
Am citit, e adevărat cu întârziere de 9 ani aceste scrieri târzii ale poetului, traducătorului, eseistului Aurel Rău, dar consider, conform conţinutului lor, aceste romane „Ochiul de Acvilă” şi „Apărarea pasivă”, o reflectare a realităţilor trăite de autor, de oamenii de pe meleagurile sale natale şi nu numai.
Găsim în aceste lucrări evenimente trăite de autor şi de România, mai ales de Transilvania, în timpuri mai îndepărtate.
Adică, Aurel Rău, în umila mea opinie, cu aceste romane îşi revede viaţa într-un mod plăcut, senin, adică, citim o autopsihanaliză a sa. Dar şi menţionează, cu exactitate de istoric, date importante din viaţa României.
Exemplific cu un scurt citat din primul volum:
«În „oraşul şcolilor” Mutarea de la o şcoală primară la liceu, ieşirea din familial pentru o viaţă între străini, unde tu să nu fii un străin, schimbarea unui curs de apă cu altul, şi despărţirea de sat pentru oraş, survenite printr-o lumină interioară, dar şi prin mişcări care nu-ţi aparţin, iată o schimbare cum ale epocii, consonantă cu tot ce se întâmplă în lume de câţiva ani, răsturnări de situaţii, la zări de roşeaţă şi vuiet. [...] Acestea, dinspre un prim an al tău, de licean; căci în al doilea, 1943-1944, după o vacanţă de vară frenetică, încheiată – în case şi în gazete, doar sub veşti despre lupte şi morţi la Orel, în Kuban, pe Doneţ, ...! zările sunt ca un cerc de fier, mai coclite, mai întunecate. Apariţia de secte, prin sate, de predicatori ambulanţi, dar şi vizite episcopale, mângâieri; Italia capitulată; înlocuirea cu soldaţi nemţi a soldaţilor italieni din Grecia; readucerea „Ducelui”. Dar şi o adunare generală a societăţii Regna, unde sunt confirmate bursele fiilor de grăniceri; rechemarea ambasadorilor ruşi de la Washington şi Londra, americani şi englezi de la Moscova; ştirea că a încetat din viaţă, la Bucureşti, văduva lui George Coşbuc; lumini şi umbre pe frunţi de mai vârstnici. Ca a fostului director al internatului, pe parcursul anului trecut, un tribun, profesor pensionar, cărunt, între timp disponibilizat. El venea din celălalt veac, a participat la actul Unirii, din Alba Iulia, în 1918, e salutat de întregul estuar în freamăt, când trece strada, vizavi de liceu.».
Despre Aurel Rău citim şi în cartea: „Lucian Blaga la Bistriţa (1038-1940)”, pe care am publicat-o în anul 2018, volum în care, Domnul Zenovie Cârlugea îl menţionează în Addenda, articolul fiind parte din „Dicţionrul esenţial LUCIAN BLAGA – OAMENI DIN VIAŢA LUI, publicat la Tipo Moldova, 2017-2018:
«RĂU, Aurel (7 nov. 1930, Josenii Bârgăului, B-N)
Poet, prozator, eseist, traducător, editor. Școala generală la Josenii Bârgăului, liceul la Năsăud, Bistrița și Cluj. Absolvent al Facultății de Filologie din Cluj (1953). A lucrat, fiind student, la „Almanahul literar”, iar din 1959 ca redactor șef la „Steaua” (numită astfel din 1954, când la direcția ei vine A.E. Baconsky). Este considerat drept „cel mai reprezentativ poet al «grupării Steaua»” și „cel mai mare poet în viață al Transilvaniei” (G. Grigurcu). Traduceri din: Saint John Perce, Machado, Giorgios Seferis, Konstantinos Kavafis ș.a.
Lui Aurel Rău îi revine meritul de a l relansa pe Lucian Blaga (după ani de interdicție), în momentul când tânărul poet devine redactor șef al „Stelei” (1959). După ce i publicase „Fântânile” și „Mirabila sămânță”, Aurel Rău îi publică în nr. 12/1960 alte patru poezii: Mică odă unei fete, București 1919, Cerbul, Risipei se dedă Florarul. Au urmat în celelalte numere: Glas de seară, Catrenele dragostei, Stihuitorul, Văzduhul semințe mișca, Dacă m aș pierde, Poveste, În fața unei statui a Sfântului Gheorghe, Basm lângă focul de stână, În valea regilor, Lauda văzduhului, La cincizeci de ani.
La 23 aprilie 1953, în semn de prețuire, Blaga îi oferise tânărului poet volumul de Poezii apărut la Fundații în 1942, cu dedicația pe pagina de gardă: „Lui Aurel Rău/ pentru o amintire comună/ sufletelor noastre: Valea/ Bârgăului prin care/ curge Poezie.// Lucian Blaga.”
La 9 mai 1961, la mitingul de doliu de la Casa Universitarilor din Cluj, poetul Aurel Rău își ia „rămas bun” de la „omul și poetul Lucian Blaga”, într o cuvântare presărată cu versuri sugestive din întreaga poezie. Sunt citate strofe din „Lucrătorul” (o poezie considerată „pe linie”, deși aflăm și din romanul «Luntrea lui Caron» că fusese scrisă cu mult înainte de război!), dar și din Autoportret, Veniți după mine, tovarăși, Mirabila sămânță, convins că „sufletul generos al poetului va fi mereu cu cei vii, în primăvară și în soare”…
Mai târziu, în 1966, Aurel Rău va publica, în colecția „Cele mai frumoase poezii”, o selecție din poezia lui Lucian Blaga, prevăzută cu o frumoasă prefață. De asemenea, în 1970, la inaugurarea statuii executate de Romulus Ladea, A. Rău a evocat „profilul de european” al celui plecat din Lancrămul transilvan, „un poet profund, tradițional și modern, universal și românesc, de la ale cărui hotare te întorci cu inima plină de revelații, de întrebări și de metafore”. Întrucât R. Ladea trecuse și el în veșnicie, vorbitorul a relevat expresivitatea monumentalei statui care surprinde foarte bine figura de gânditor a poetului „aplecat peste întrebările lumii”, precizând în final: „Cu statuia Lucian Blaga, Clujul e începând de azi mai cultural.”
Se cuvine, desigur, amintită întreaga contribuție a „Stelei” aflată sub direcția lui Aurel Rău, care a făcut din Blaga un fervent subiect de actualitate literară, în coloanele revistei publicându se lucrări și studii de referință privind viața și opera marelui scriitor și filosof.».

Am citit cu Bucurie luminoasă aceste 2 cărţi: „Ochiul de Acvilă” şi „Apărarea pasivă”, atât pentru conţinutul lor, cât şi pentru scrierea corectă, academică, cu Iubire pentru Limbă română a Domnului Aurel Rău, scriitor autentic.
Un plus de ataşament am, când le văd pe raftul din biblioteca mea, şi de la faptul că au pe text sublinieri făcute de Domnul Horia Bădescu, poet, eseist, doctor în litere, care a fost prezent la lansare şi a vorbit foarte frumos.
Recomand cu căldură, mai ales tinerilor elevi şi studenţi, această operă, pe care Aurel Rău a scris-o cu seninătate, nicidecum cu vreo emoţie vindicativă. Dimpotrivă, evocarea evenimentelor ce au avut loc în Spaţiu şi Timp, din aceste prime 2 volume, sunt prezentate ca făcând parte dintr-un Calm etern, din Visul cosmic.
Nu ştiu, dar sper că a realizat şi celelalte două volume din proiectul Domniei sale: Tetralogia Spaţiu şi Timp, cum l-a numit dânsul atunci.