SPAŢIUL şi TIMPUL lui AUREL RĂU

Aurel Rău este unul dintre scriitorii de evidentă prolificitate intelectuală ai spaţiului românesc-transilvan şi ai experienţei timpului de secol XX pe care le-a descris în versuri şi proză, cu o pană sigură de memorialist.În luna iulie 2011 şi-a lansat la Bistriţa o carte de mare fineţe şi sensibilitate care este o privire profundă aruncată asupra trecutului trăit în spaţiul bârgăuan unde s-a născut, dar şi în cel năsăudean, bistriţean şi clujean unde a învăţat şi s-a format.

Cartea a apărut la Editura Dacia din Cluj sub titlul „SPAŢIU şi TIMP”, deocamdată în două volume: vol. I - „Ochiul de acvilă” şi vol. II – „Apărarea pasivă”, cu precizarea autorului şi aşteptările cititorilor de a urma volumul III şi eventual volumul IV.

Mă număr printre cei care citesc foarte interesat scrierile lui Aurel Rău şi care, întrucât pretinde că le cunoaşte, îşi permite să menţioneze despre ele în diverse ocazii, ca un semn clar al respectului pe care îl simt şi îl manifest pentru omul şi opera acestui, de top, bârgăuan-năsăudean-bistriţean-clujean-transilvănean-român intelectual.

Această recentă operă, memorialistică, descrie dureri, nostalgii, fapte, întâmplări, evenimente pe care autorul le-a trăit s-au le-a auzit, reconstituind cu migală un spaţiu şi un timp ce, în adunarea şi rotunjimea lor, refac o istorie a locurilor prin care a trecut. Spaţiu şi Timp. Locuri şi Timpuri pe care memoria lui Aurel Rău le-a confiscat şi ni le oferă spre a fi re-trăite sau/şi ne-uitate. Printr-o expresie poetică. O istorie prezentată poetic, liric. O literatură în care este implicată istoria şi geografia locală. Personajele sunt concret-abstracte, prezent-absente, descris-nedescrise, explicat-neexplicate, fotografii pe care ţi le arată pentru ca apoi să ţi le ia, lăsându-ţi doar parfumul petalelor. Precum ţi-ar fi dat spre a mirosi nişte flori. Nu ştii ce nu vei uita: floarea sau parfumul lor!?

Autorul vorbeşte cu detaşare şi destul de relaxat, ca un observator, îţi dai seama că povestitorul este chiar personajul. Dar spune despre acesta, despre personaj, că este vorba despre un el, un fel de alter-ego, sau despre un tu, sau tine.

Spre exemplu: „De vreo doi-trei ani, de când poţi fi luat şi tu (s.n.) cu copiii mai mari” (În Prior);

sau: „Peste cămaşă te strânge (s.n.) o curea nouă, lată numai cât un brâu, având un buzunăraş cu capac, pentru bani de metal, în cap ai (s.n.) o pălărie cu boruri mici şi în loc de panglică un şnur, iar la şold, cu baierul petrecut pe după cap, o trufaşă, înflorată, traistă”.(Şcoala primară)

E clar, din cuvintele subliniate mai sus pe textul autorului, că este vorba chiar despre el. Acest mod de exprimare îl regăsim în toate prezentările-descriere, mai mult lirice decât epice, pe tot parcursul celor două volume. Adevărate poeme în proză pe care le citeşti cu senzaţia albinei căutătoare de nectar şi polen în variate, colorate şi diferit mirositoare flori de primăvară, flori de vară, flori de toamnă, dar şi flori de…iarnă…

Când termini de citit simţi că trăieşti/ai retrăit istoria şi geografia într-un splendid mod cultural, căci literatura, de bun gust, este deasupra tuturor: deasupra suferinţelor, durerilor, tristeţilor, greutăţilor, rămânând bucuria pură a lecturii…

O copilărie şi o adolescenţă marcate de Primul Război Mondial, aşa cum

l-a văzut copilul şi adolescentul, dar exprimate ca un profesionist al poeticului.

Vezi/revezi Bârgăul. Vezi/revezi Năsăudul. Vezi/revezi Bistriţa . Vezi/revezi Clujul. Colegi. Ţărani. Soldaţi. Recolte. Animale. Obiceiuri. Autorităţi. Dascăli. Internate. Vacanţe. Cursuri şcolare…

(Na! Că m-am molipsit!?)

Cititorii cu aplecare şi experienţă livrescă vor înţelege mai repede. Cititorii mai tineri vor fi curioşi dar poate aşteaptă cu mai mult interes volumele următoare: oamenii la Timpul apropiat. Poate alţi oameni în aceleaşi sau în alte Spaţii.

Spaţiul şi Timpul lui Aurel Rău reprezintă Spaţiul şi Timpul nostru, dar văzute cu ochii Poetului.

Ce ar putea fi mai frumos?

Titus Wachsmann-Hogiu,