Având Darul Cuvântului, părintele Feier zideşte

Părintele Nicolae Feier spune, la împlinirea vârstei de 60 de ani, că trăieşte bucuria de a sluji biserica şi neamul românesc. Ascultându-l, remarci profunzimea spuselor Mitropolitului Bartolomeu: „Părintele Feier este raiul de cuvinte nepereche al plaiurilor bistriţene”. El, savantul, profesorul şi preotul lucrează mereu la zidirea noastră sufletească. În biserică, la televiziune ori discutând de la om la om şi sorbindu-i fiecare cuvânt ai certitudinea că guşti din apa cea vie.

          Părintele este un scormonitor al istoriei, nu un simplu „povestitor” de date şi întâmplări ci, cum spunea cineva, este „un maestru al conexiunilor între documentul vechi, rece, scolastic şi literaturizarea superlativă, revigoratoare ale unor elemente mitice perpetue până azi”.  Ce admiri mai mult ascultându-l? Pe intelectualul rafinat  şi istoricul enciclopedist, neliniştit şi totodată căutător de date noi din trecutul zbuciumat al zonei din care provine şi nu numai , sau pe teologul mereu preocupat de credinţa ortodoxă a neamului românesc, cu rădăcinile-i bimilenare.

          Părintele Feier ţine mereu seama de îndemnul acad. Mircea Păcurariu (îndrumătorul lucrării de licenţă) „Nu te teme să emiţi ipoteze”. Cu mare atenţie îl ascultăm vorbindu-ne cu argumente şi trimiteri la documentele vechi, neştiute odinioară, despre „daci, zişi bessi” şi că valahii sunt urmaşi ai dacilor şi ai bessilor. Prin cuvânt, părintele Nicolae ne intră în suflete, ne deschide inima şi ne modelează după chipul sfinţilor lui Hristos. Ce poate fi mai înalţător?! Cuvântul pe care-l spune ne mişcă inima şi simţirea şi ne face pe fiecare mândri că suntem români ortodocşi şi nu o spune retoric ci însoţit de puterea argumentării. De fiecare dată „predă” adevărate lecţii de teologie şi istorie şi bistriţenii, dar şi cei din alte părţi care-l urmăresc, vin să-l asculte, să mai înveţe câte ceva. Şi este un privilegiu pentru noi să fim purtaţi prin veacurile dintâi ale neamului românesc, să ştim cine am fost şi din ce mare civilizaţie ne tragem. Vocea aşezată, sfătoasă, apropiată de inima ascultătorului, îţi creează impresia că trăieşti cel puţin pentru puţin timp într-o altă lume. O spun toţi cei ce-l ascultă pe părintele Nicolae că are darul cuvintelor „Nu predică, ci povesteşte cucerind cu autenticitatea şi noutatea mărturisirii, te desfată cu pitorescul unor rare şi vechi cuvinte neaoşe, cărora le descoperă pe înţelesul tuturor sensurile semantice”. Este o reală fericire să-l auzi predicând fiindcă totdeauna găseşte cuvântul potrivit, vindecător, cu înţelesuri profunde. Ascultându-l îţi dai seama că părintele aduce istoria în prezent, o învie, o face accesibilă şi deplin înţeleasă de auditoriu. Învăţ în fiecare duminică puţin câte puţin din istoria strămoşilor mei, părintele ne explică sensul primordial al fiecărui cuvânt”, ne spunea un enoriaş de la Biserica Coroana.

          Are acel dar de la Dumnezeu care ne arată Calea, Adevărul şi Viaţa. La mulţi ani!, părinte şi să-ţi dea Dumnezeu acelaşi har şi dar spre a ne ferici inimile întru cunoaştere şi adevăr.