Mulţi ani trăiască ! Părintele Vasile Beni împlineşte, azi, 50 de ani ! "În casa părintească, la Biserică, la şcoala unde am studiat, am putut învăţa ce este omenia, dar şi credinţa în Bunul Dumnezeu"

Răsfoind scrierile părintelui Vasile Beni „La început a fost cuvântul”, „Predici şi meditaţii creştine” şi „Popasuri duhovniceşti la duminici şi sărbători”, adevărate meditaţii duhovniceşti, gândul mă duce către autorul acestora, devenit, datorită harului şi darului, un smerit slujitor al Cuvântului Sfânt al Evangheliei, Dumnezeu dăruindu-i cuvânt cu putere multă spre plinirea Evangheliei iubitului său fiu, Domnul nostru Iisus Hristos.

Părintele Vasile Beni este înzestrat cu darul smereniei, cea mai frumoasă faţă a înţelepciunii. Cineva, întrebat fiind ce este smerenia, a răspuns simplu: să ştii să stai la locul tău. Şi părintele Vasile ştie asta. Când este la Biserică şi se roagă, în familia-i minunată, în societate ştie unde-i locul, el stă mereu cu sine smerit. O face nu de văzul lumii, smerenia, această latură a înţelepciunii, a primit.o ca un dar de Sus, a moştenit-o şi de la părinţi, prin educaţie şi bună creştere.

Când vorbeşte ori te priveşte sau te ascultă, ori când predică de la înălţimea amvonului degajă un sentiment de adâncă iubire duhovnicească, de trăire împreună, încât te face, pe tine, privitor ori ascultător, mai înălţat înspre bine, mai iubitor faţă de oameni. Şi, sunt convins că acest dar al smereniei şi bunei cuviinţe are rădăcini în satul dintre dealuri, Bidiu, de la părinţii crescuţi în dragoste faţă de Dumnezeu. Maria a lui Costan, mama părintelui şi Grigore a lui Sidor, tatăl acestuia, sunt oameni simpli dar foarte bogaţi sufleteşte.

La Bidiu, casa familiei Beni este mereu primitoare. Maria te întâmpină cu cocoradă amirosind a bunătate, iar Grigore te invită în beci să guşti un pahar cu vin de la robinet. Îi cunosc bine. Eram vecini în anii începutului meu în ale dăscăliei şi, deşi au trecut, iată, mai bine de 50 de ani, Maria şi Grigore au rămas aceleaşi modele de credinţă, omenie şi bună gospodărire a treburilor de zi cu zi. De aici îşi trage filonul de aur al credinţei şi părintele Vasile.

Ce frumos vorbeşte acum despre satul copilăriei. „Însă a vorbi despre satul copilăriei îl consider ca fiind un lucru sfânt, pentru că în casa părintească, la biserica din sat, la şcoala unde am învăţat, dar şi din viaţa oamenilor sau a consătenilor de zi cu zi, am putut învăţa ce este omenia, dar şi credinţa în bunul Dumnezeu, precum şi respectul pe care trebuie să-l dai fiecărui om, indiferent de statutul social pe care-l are”.

În urmă cu puţini ani, Bidiul a sărbătorit 750 de ani de atestare documentară. Atunci, preotul Vasile, fiind şi co-participant la organizarea manifestării, s-a ridicat la înălţimea unui Cetăţean de Onoare al satului, iar la Biserica din Deal. Cuvântul de învăţătură rostit la Sfânta Liturghie a fost ca o adevărată lecţie de trăire creştinească pentru sutele de credincioşi prezenţi.

L-am întâlnit de mai multe ori în Sângeorzu Nou, în parohia pe care a păstorit-o câţiva ani. Aici a reuşit, prin exemplul personal, prin vorbă curată şi sinceră, cu inima deschisă să-i apropie pe enoriaşi. Şi la Sângeorzu Nou, părintele Vasile n-a fost doar un preot de duminică pentru credincioşi, ci unul care a ştiut să fie mereu, în orice împrejurare, alături şi la bine şi la greu. Asta l-a făcut să fie al tuturor, indiferent că era bătrân ori tânăr, ţăran sau intelectual, un om sănătos ori unul încercat de nelinişti şi încercări. Fiindcă spunea cineva că în fiecare parohie există un om care este al tuturora şi acest om este preotul. A rămas părintele nostru şi acum, la Sângeorzu Nou. Harul duhovniciei, dragostea în slujire fac ca de fiecare dată întâlnirea cu părintele Vasile să se transforme în momente de apropiere faţă de Hristos, de oameni, de fiecare dată ascultându-l ai sentimentul trăirii cu adevărat duhovniceşte.

Părintele Vasile este un ziditor trainic. Zideşte în sufletul credincioşilor de la Biserica „Coroana” din Bistriţa bucuria Cuvântului Evangheliei. De fiecare dată când îl întâlneşti are mereu un zâmbet ascuns în inimă. De o mare modestie este cu fiecare acelaşi păstor al sufletelor credincioşilor. Îi ascultă, îi îndeamnă, îi povăţuieşte, este mereu prezent acolo unde este nevoie, este un om luminat şi luminător, iar predicile spuse ori tipărite în cotidianul „Răsunetul” sunt adevărate lecţii de viaţă întru Hristos. Cuvântul de învăţătură pe care-l rosteşte cu o voce molcomă, frumos timbrată, cu tonalităţi diferite, ne învaţă să iubim, să aşezăm iubirea mai presus de orice. Dumnezeu este iubire şi prin iubire ne înălţăm, ne călăuzim pe calea mântuirii.

Părintele Vasile Beni, pe care-l cunosc de mic copil, este un model, o pildă, este omul lui Dumnezeu trimis nouă să ne călăuzească paşii spre calea cea dreaptă a învăţăturii lui Hristos. Mă bucur că pot să mă aflu în preajma sa, să ştiu că am mereu alături un om deosebit şi bucuria este multiplicată cunoscând că se trage din satul pe care-l preţuiesc nespus de mult. Încheind pot spune, parafrazând, că şi la Bidiu se nasc oameni.

T. Săsărman
.......
Pr. Vasile Beni, s-a născut în data de 19.09.1971, în localitatea Lechința, jud. Bistrița-Năsăud.
Studii:
-Facultatea de Teologie Ortodoxă din cadrul U.B.B. Cluj-Napoca, promoția 1995.
Hirotonit preot de către Preasfințitul Episcop-vicar Irineu Bistrițeanul, în data de 22.01.1995, pentru parohia Sângeorzu Nou, protopopiatul Bistrița, jud. Bistrița-Năsăud, unde a activat până la data de 01.12.2009, când a fost transferat la parohia Bistrița – „Coroana”, în cadrul aceluiași protopopiat.