Părintele Vasile Beni - O călătorie de 50 de ani

Cu modestie, privirea caldă, glasul blând și sincer, gata oricând de un sfat bun, părintele Vasile Beni te întâmpină zi de zi în biserica noastră „Coroana” din Bistrița cu conștiința exprimată că este pregătit să-ți facă legătura cu Dumnezeu. Recent, a împlinit o vârstă minunată, rotundă – 50-, care i-a permis să efectueze o călătorie extraordinară pe care să o aștearnă în paginile volumului „Am crescut cu gândul la Dumnezeu”. Apărută la editura „Nosa Nostra” cu binecuvântarea I.P.S. Andrei, Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului, cartea apare acum sub semnul maturității scriitoricești al celui devenit deja un remarcabil și apreciat membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România. Prefața semnată de prof. univ. dr. Mircea Gelu Buta și intitulată „Cuvânt de prețuire” precizează: Lumea pe care ne-o prezintă părintele Vasile este realistă și modestă, având înțelepciunea să înțeleagă că Ortodoxia înseamnă Biserică, adică mărturisirea de credință asumată foarte nuanțat dar prezentă în mai toate activitățile noastre prin datini, sărbători, costume, limbaj și mai ales mentalitate”.
Primele pagini ne aduc parcă un Creangă din Ardeal care vorbește cu atâta drag de satul copilăriei și de oamenii locului. Bidiu – satul de care se simte atât de atașat părintele Vasile, este evocat cu bucuriile, durerile și tradițiile sale. Povestea măturii pusă în ușă, atunci când gazdele nu erau acasă ne reamintește de frica de Dumnezeu,rușinea și cinstea românului de altă dată. Marile sărbători ale satului, in mare parte asemănătoare prin obiceiuri, tradiții și cu alte zone, aduc și multe aspecte tipice locului cu ocazia Bunei Vestiri, Sfântului Gheorghe, Floriilor, Rusalii, Paști sau chiar modul în care se trăgeau clopotele bisericii satului. Chiar și hainele sătenilor sunt amintite, evocând preocuparea pentru ținuta curată, atentă și cu talent scriitoricesc face trimitere directă la „diferența dintre sărăcie și buiecie”.
După terminarea cursurilor liceale și încorporare, anii copilăriei petrecuți sub îndrumare bisericească îi domină din ce în ce mai mult gândurile. Așa se face că decide să urmeze Teologia, unde pășește cu sfială dar hotărât să-și ducă visul la capăt. Așa ajunge în prima parohie de la Sângeorzul Nou unde, prin darul preoțesc și temperamentul său, părintele Vasile Beni se apropie atât de mult de oamenii locului încât aceștianu-l vor uita niciodată pe îndrumătorul lor. Minunata familie și dorința ca cele două superbe fiice să studieze în cele mai bune condiții, îl determină să-și îndrepte pașii spre Bistrița, ajungând „ la cea mai veche și vie biserică din nord-estul Transilvaniei”. Aici, la biserica „Coroana”, este foarte bine primit de colegii săi – părintele protopop Alexandru Vidican, părintele prof. Nicolae Feier și mai tânărul coleg părintele Emanuel Vidican. Este foarte bine primit și de intelectualii orașului, care-l caută și-i cer binecuvântarea zilnic. Consiliul bisericesc este foarte aproape de părintele Vasile Beni, care a reușit să-i cucerească prin atitudinea, respectul și bunătatea sa. După mulțumirile către Dumnezeu pentru posibilitatea de a putea sluji în această minunată biserică „Coroana”, cartea continuă cu o serie de sfaturi foarte utile pentru comportamentul nostru în ziua de azi. Dragostea pentru familie, respectul soț – soție, dragostea pentru părinți , pentru copii și numeroase pilde sunt pagini care se citesc cu mare plăcere și mângâiere sufletească.
Călătoria aceasta de 50 de ani, continuă cu o serie de articole, recenzii care au apărut în ziarele, revistele din acești ani. Îmi permit să amintesc câteva, subliniind accentul autorilor asupra acestei cărți: Prof.univ.dr. Mircea Gelu Buta – „Învățătura sufletească pe care încearcă să o așeze în paginile acestei cărți „Meditații creștine” se referă la dragostea de muncă, iubirea pentru semeni, respectul pentru cinste, adevăr și frumos, semințe bune care pot înflori bogat mai târziu.
„ Acum, la aniversarea a 10 ani de slujire în această biserică milenară, părintelui Vasile Benii se împlinește un vis. Acela de a imortaliza cuvintele frumoase pe care le-a pregătit cu minuțiozitate ca să fie rostite în duminici și sărbători de LA amvonul de unde părintele Beni s-a adresat credincioșilor bistrițeni, în decursul vremii”- prof. preot Nicolae Feier.
„Țara , Biserica și Mama sunt temele esențiale ale cărții „Popasuri duhovnicești ” autorul ghidându-se cu multă grijă spre perceperea și priceperea aspectelor esențiale ale vieții noastre, într-o perioadă în care mare parte a populației și-a pierdut încrederea într-un viitor mai bun iar speranța și crezul rămâne Biserica” prof.dr. Dorel Cosma.
„Așa cum sugerează și titlul , cartea „Popasuri duhovnicești” este un alt fel de calendar bisericesc, al frământărilor unui preot plecând de la viața religioasă, regăsită în viața de zi cu zi” – prof. Elena M. Cîmpan
„Este un om al bisericii și îl întâlnim mereu acolo unde oamenii au nevoie de el, uneori plecând în căutarea lor. Ca și alți slujitori are vocația de a lucra cu cea mai dedicată materie care este conștiința omului”- T. Săsărman
„Părintele Vasile Beni ne aduce o carte despre cum să ai grijă de sufletul tău. Cred că este cel mai important lucru dincolo de toate rețetele de succes pentru această viață, în primul rând trebuie să avem grijă de sufletul nostru , pentru că, dacă avem grijă de suflet , cu siguranță vom găsi și calea fericirii, găsim și echilibrul” – Menuț Maximinian
„Părintele își vorbește personal inimii tale neliniștite, cu apostolica dumisale blândețe și înțelepciune… Cuvântul din amvon se completează în mod fericit cu cel al cărții. Dacă scânteierea vorbelor este de scurtă durată , cea a cuvântului scris înfruntă biruitoare vremea și face să răsară mereu și personalitatea celui ce a scris” – Vasile Găurean
„Ca o discretă mărturisire creștină, preotul scriitor filtrează stări și senzații, întrebări și răspunsuri, ca un altar în centrul universului,ce ne îndeamnă a ne face timp și pentru suflet, să iubim pe Dumnezeu, pe aproapele său și să împlinim cu sfințenie cele zece porunci, să frecventăm Sfânta Biserică , pentru că, dacă ar fi mai mulți oameni la biserică ar fi mai puțini la tribunale, la închisori și la spitale și mai puține drame în familii și mai puține rele în lume”- Ioan și Lucreția Mititean.
„Cartea scrisă de preotul Beni ( Predici și meditații creștine) are însușiri de catehism fiind foarte folositoare pentru înțelegerea fundamentelor credinței, pentru urmarea și împlinirea învățăturii în vederea mântuirii” – Victor Știr
Șirul de 15 rugăciuni care continuă volumul, vin parcă să aducă fiecărui credincios posibilitatea de a se adresa lui Dumnezeu în funcție de frământările , durerile sau bucuriile momentului. Aplecat spre poezie părintele Vasile Beni își amintește în final , din nou de satul său natal – Bidiu, pentru ca apoi să închidă volumul cu respect și smerenie privind spre Dumnezeu și mulțumind. Neîndoielnic, această călătorie pe care părintele Vasile Beni ne-o propune la 50 de ani , este un drum al credinței, al speranței pe care poate fiecare dintre noi , în mod diferit , îl parcurgem. Este o carte scrisă cu pasiune și drag care se adresează oricărui cititor. Preocuparea pentru frumusețea expresiei limbii române este evidentă, întocmai după înfățișarea și atitudinea autorului cărții.