Azi prăznuim pe Sfântul Ioan Casian

”Cu curgerile lacrimilor tale, nerodirea pustiului o ai lucrat și cu suspinurile tale cele din adânc, spre însutite osteneli o ai făcut roditoare. Și te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Casian, părintele nostru; roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.”

Sfântul Ioan Casian a fost unul dintre reprezentanții cei mai de seamă ai literaturii și monahismului apusean din vea-curile IV și V, fiind cinstit ca sfânt părinte al Bisericii Univer-sale. Sfântul cuvios Ioan Casian s-a născut în jurul anului 360, în satul care azi îi poartă numele, în “Ținutul Casienilor și Peș-terilor” din Scythia Minor (Dobrogea de azi), pe Valea Casim-cei, județul Constanța) – vatră de trăire duhovnicească profun-dă, a vestiților călugări sciți. Sfinții Teotim și Bretanion – epis-copi ai Tomisului, sfântul cuvios Dionisie cel Exiguul (cel Mic) se numără printre sfinții care au trăit în acele locuri.
În familie a avut parte de o adevărată atmosferă de trăire și educație creștină. A învățat să scrie și să citească în limba latină și în limba greacă. Hotărăște să-i urmeze lui Hristos, aidoma prietenului său Gherman. În jurul anilor 378 – 380, pe la 20 de ani, doritor să cunoască Locurile Sfinte, pleacă cu sora sa și cu Gherman, prietenul său, la Betleem, unde sora sa primește taina călugăriei, rămânând aici. Ioan Casian și Gher-man, rămân cam 5 ani la Sfântul Mormânt, la Ierusalim.
În 385 iau drumul Nilului, pe urmele marilor pustni-ci Antonie și Pahomie, cunoscând viața monahală a cenobiților și anahoreților apoi, după șapte ani, se întorc la Betleem. Aici, cei doi timp de mai mulți ani, consemnează un adevărat tezaur din experiența sfinților părinți ai pustiului și al peșterilor Egip-tului. Tot aici se pare că au dobândit și tainele rugăciunii inimii pe care le vor răspândi apoi pretutindeni!
În jurul anului 399 se află la Constantinopol. Sfântul Ioan Gură de Aur îl hirotonește diacon. Datorită pregătirii teo-logice și duhovnicești deosebite Ioan Casian devine secretarul arhiepiscopului Constantinopolului. În 404 în urma intrigilor de la curte, Sfântul Ioan Gură de Aur este exilat în Munții Caucaz, în Georgia. Ioan Casian, însoțit de prietenul său, pleacă la Roma pentru a cere protecția papei Inocențiu I (401 – 417). Acolo s-a împrietenit cu viitorul papă Leon, căruia, în anul 430, i se va adresa cu cuvinte de stimă și de afecțiune, în prefața cărții „De incarnatione” (”Despre Întruparea Domnului”). Această lucrare a constituit baza teologiei ortodoxe a Sinodului al III – lea Ecumenic de la Efes din anul 431. Este hirotonit preot probabil de către papă. Ecmenic de la Efes din anul 431.
Își continuă misiunea mai departe, în Galia (Franța de azi) (415), fiind trimis de către papă pentru a continua în-creștinarea galilor. La Marsilia înființează două mănăstiri, una de călugări și alta de maici: Mănăstirea „Sfântul Victor” și Mă-năstirea „Sfântul Salvator”. Organizează viața mănăstirească după modelul mănăstirilor din Orient cu adaptările necesare lo-cului. Lucrarea De institutionis cenobiorum et de octo principa-lium vitierum remediis libri XII), (”Despre așezămintele cenobi-ților (mănăstirești) și despre remediile celor opt păcate capita-le” cca. 420, 12 cărți) formează baza teoretică a organizării acestor mănăstiri. Prin aceasta, sfântul cuvios Ioan Casian este un factor de legătură între cultura patristică a Răsăritului și cea a Apusului fiind considerat unul dintre cei mai mari promotori ai monahismului occidental. A combătut învățătura augustiniană despre supremația harului căzând în semipelagianism. A adus mari servicii Bisericii prin lupta împotriva nestorianismului și a pelagianismului.
După o trăire și dumnezeiască dăruire duhovnicească dusă în viața monahală vreme de peste 60 de ani, pleacă întru Înviere, spre a se alătura cetelor Sfinților și Cuvioșilor, săvârșin-du-și viața cea pământească în liniște și pace, la mănăstirea sa din Marsilia, în anul 435.
Bujorul cel dumnezeiesc ce apăruse, odinioară, cu peste 80 de ani în urmă, în grădina minunată a Casienilor, înflo-rind în chip minunat și răspândind mireasma sa mai dulce ca mierea, pretutindeni, de la Constantinopol la Roma și de la Ro-ma în Galia (Franța de azi), rodise întru desăvârșire la Marsilia, lăsând acum în urma sa sute, mii de ucenici – semințe bune de bujori care la rândule au rodit până azi! Este canonizat la Marsi-lia, în veacul al V – lea, fiind pomenit în ziua de 23 iulie. La data de 20 iunie 1992, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ro-mâne, hotărăște canonizarea sfinților cuvioși Ioan Casian și Gherman, fiind prăznuiți în ziua de 29 februarie (în anii bisecți), sau 28 februarie.
Și deoarece am început textul materialului despre Sfântul Ioan Casian cu un text liturgic, troparul sfântului, vom încheia tot în același gen, cu iz de rugăciune, rostind împreună cu cei care au alcătuit Acatistul sfântului Ioan Casian ”Bucură-te, cuvioase Ioan Casian, mlădiță de mult preț a neamului ro-mânesc!”