Bătrânul far

O cărare ce duce câţiva metri printr-o curte plină de flori, aşezate pe sortimente ca într-o grădină botanică, de unde nu lipsesc macii şi trandafirii căţărători, nu este ceva neobişnuit la Sulina, doar că această cărare are ca final precis intrarea într-un far, vopsit proaspăt cu un alb imaculat. Farul are ferestre perfect rotunde. Ne întâmpină o femeie drăguţă, cu pălărie de soare şi mănuşi chirurgicale. Imediat intră în conversaţie cu turiştii şi oferă date despre această construcţie care reprezintă pentru noii veniţi o curiozitate. Doamna se prezintă astfel:

- Mă numesc Sinescu Maria, sunt conservator la muzeul „Farul Vechi din Sulina”. Îmi face plăcere să lucrez aici datorită faptului că aici m-am născut şi, chiar în curtea farului am crescut, deoarece mama a avut, la rândul ei, aceeaşi iubire o viaţă. Studiile le-am făcut la Galaţi. Slujesc cu mare pasiune acest muzeu. Farul, care are o înălţime de aproximativ 22 metri şi 52 trepte, a fost construit de către turci în anul 1802, din material lemnos. Ce vedeţi acum a fost reconstrucţia farului de către Comisia Europeană, înfiinţată în Sulina în 1856, la 18 martie, în urma Tratatului de Pace din Krimeea. Farul are la bază piatră de Malta; vedeţi apoi două încăperi care au servit ca spaţii de cazare pentru fanargiii ce lucrau aici, la far, iar turnul are 77 de picioare înălţime. Axul de bronz ce susţine construcţia de la bază până la vârf a fost adus din Anglia, iar materialul lemnos a fost adus din India. Este lemn de piţpai. Restul, acoperişul şi metalul folosit au fost aduse din Franţa.

Toate casele construite în Sulina în acea perioadă au folosit material de construcţii aduse din aceleaşi surse.

După ce a fost ridicat, Farul a fost folosit ca observator pentru navele care tranzitau Marea Neagră şi le chema către Gurile Dunării.

- Aveţi ştiinţă despre vase cu piraţi?

- Din legende, după cum o arată şi Cimitirul Internaţional, se zice că primii supravieţuitori au fost piraţii greci, care au naufragiat venind pe mare.

- Familia Gherasimos?

- Da, au morminte cu însemnele piraţilor, chiar aici, în Sulina.

- Ce relaţii aveţi cu cei din comunitatea elenă?

- De prietenie, aşa cum avem şi cu celelalte comunităţi. Există o tentă cosmopolită în oraşul nostru. Fiecare etnie îşi respectă tradiţiile şi obiceiurile, mai ales în perioada sărbătorilor. Avem ruşi, lipoveni, greci, turci, italieni, nemţi, francezi, români.

- Aţi făcut în exterior cunoscut Muzeul Farului Vechi?

- Da, l-am promovat atât cât am putut prin oaspeţii care au venit la noi, din vorbă în vorbă şi, prin lansări şi promovări culturale. Mama a lucrat toată viaţa în acest muzeu şi a ieşit la pensie tot de aici. Mama e şi azi, aici, cu mine. Pentru ea înseamnă, la fel ca şi pentru mine, o a doua casă. Ce flori vedeţi aici, aceleaşi sunt şi la noi acasă. Le-am semănat cu mare drag.

Iarna păzim obiectivul, dar stăm înăuntru pentru că afară este un ger năprasnic. Curenţii de pe mare se fac simţiţi.

- Sper ca turismul să ia amploare la dumneavoastră în Sulina, dar să nu schimbaţi unicitatea acestui loc magic.

- Aşteptăm cu mare drag toţi turiştii şi am observat în ultimii ani că turiştii care vin la noi fug de civilizaţie, de oraşele mari, supraîncărcate, de gălăgie şi caută locuri de odihnă rustice, calme, pentru a-şi încărca sufletul.

Sperăm ca Bunul Dumnezeu să aducă peste tot poporului român pace şi acalmie, să rezolve problemele prin care trece.

La noi, în Sulina, oamenii sunt modeşti, chiar dacă au o căruţă de şcoală,. Pot să conducă o instituţie, dar pot să facă şi lucruri mărunte, gospodăreşti, nu le este ruşine!

- Am remarcat că, deşi aveţi o comunitate mică în care trăiesc oameni ce provin din etnii diferite, se respectă unii pe alţii, se ajută reciproc, fără a deveni egoişti mai târziu.

- După ce cresc şi copilăresc împreună, înoată în aceeaşi apă a Dunării, se cunosc bine şi, când ajung mari, rămân aceeaşi oameni EGALI în faţa lui Dumnezeu.

Mai vin uneori turişti ori oameni de afaceri care găsesc aici atâta linişte, cu ape limpezi şi încearcă să le „tulbure”, să bage intrigă, egoism, vin cu sămânţă de răutate. Asta mă deranjează cel mai mult, urăsc aceste persoane. Dacă vii la noi e musai să vii cu sufletul curat pentru că noi te aşteptăm cu drag şi-ţi oferim tot ce avem mai bun, din sufletul nostru sărac şi curat!

Pentru noi, lumea este egală. Uneori suferim pe nedrept chiar atunci când oferim un umăr pe care cel străin să se sprijine. Dacă eşti omenos şi-l ajuţi pe cel aflat la suferinţă şi el nu face acelaşi lucru ci doar profită, cum poate fi considerat?

Din experienţa mea ştiu sigur că spiritualitatea nu se împacă bine cu luxul. Cei care au bani sunt zgârciţi, egoişti, orgolioşi, cei săraci îl au pe Dumnezeu care echilibrează nişte lucruri. Nici eu nu sunt bună, sunt om şi omul e supus greşelii. Nu accept faptul că cineva care este supărat să-şi verse năduful şi să jignească cu intenţie. Chiar dacă are o supărare, trebuie să se adreseze celorlalţi cu cuvinte molcome, liniştite, fie el bărbat ori femeie. Să nu-i supere şi pe cei din jur, pentru că nu reuşeşte să facă nimic.

- De ce purtaţi mănuşi chirurgicale?

- Pentru că cineva trebuia să vopsească farul, chiar dacă are douăzeci şi doi de metri. Eu m-am îmbrăcat frumos, de gală, pentru turişti, dar mi-am luat mănuşile şi găleata cu vopsea, acum e aproape gata farul, am să vopsesc şi grilajul şi scările interioare. Serviciul e a doua mea casă. Acasă nu trebuie să fie frumos şi curat? Să fie pace şi sănătate, doar atât!

Farul aparţine unei instituţii din Tulcea, numită Institutul de Cercetări Etno-Muzeale.

- De ce nu vopsesc ei farul?

- Pentru că suntem în perioadă de criză, banii sunt puţini, iar salariaţi şi mai puţini! Apoi, eu nu ştiu dacă există un loc mai plăcut de muncă, ce nu reuşesc să finalizez seara, continui a doua zi!

- Ce bine ar fi dacă toată lumea şi-ar face treaba cu atâta dăruire ca dumneavoastră!

- Musafirii pentru mine sunt egali, fie că sunt directori, fie miniştri, fie oameni simpli. Dacă vin cu feţele triste le vin în ajutor. După un pahar de poveşti capătă un zâmbet de mulţumire.

Pot să spună că au fost la Sulina şi-au muiat buzele a Farul Vechi şi le-au udat cu FERICIRE!