Belgia (1)

La sfârşitul sec. al XIV-lea, ducii de Burgundia au preluat controlul oraşului Bruxelles, din reşedinţa lor din Bruges, iar sub conducerea lor au urmat vremuri frumoase. Din păcate, manufacturile din Anglia au devenit tot mai competitive şi, prin 1430, prăbuşirea industriei textule a dus la scăderea populaţiei. Era burgundă a fost o perioadă de aur pentru arte. Jan van Eyak, Hans Memling şi Dirk Bouts sunt cei mai cunoscuţi din pictorii flamanzi.
În Belgia găseşti măreţe clădiri gotice, acestea reflectau mândria civică şi erau folosite ca primării, dar niciuna n-a depăşit giuvaerul din Bruxelles, din Grand-Place. Înconjurat de case la fel de măreţe. La începutul lunii iulie are loc, în fiecare an, un eveniment important ce se numeşte „OMMEGANG”. Sărbătoarea a avut, la început, în 1348, caracter religios, prin venerarea unei statui miraculoase a Sfintei fecioare.
În prezent, după numeroase revoluţii şi cele două războaie mondiale, Belgia şi-a asumat noul rol de capitală a Europei de Vest şi a Alianţei Nord-Atlantice. Uniunea Europeană şi-a stabilit sediul la Bruxelles.
NATO şi-a mutat sediul la Bruxelles în 1967, astfel oraşul a fost nevoit să găzduiască circa un sfert de milion de străini care lucrau în organizaţiile militare şi în birourile de comerţ internaţional.
Pe măsură ce UE (Uniunea Europeană) se extinde către est, rolul oraşului de punct focal pe continent continuă să crească.
Bruxelles e format din 19 comune sau sectoare, fiecare având un consiliu orăşenesc, administraţie şi poliţie proprie. Sistemul de transport public e bine organizat şi ieftin. Bruxelles poate fi cutreierat şi pe jos, începând cu centrul până la „comunele” înconjurătoare, cum ar fi Waterloo. În Piaţa Mare găsim „Maison du Roi”, construcţie deosebită care a aparţinut împăratului Carol al V-lea.
O grămadă de străduţe întortocheate, cu clădiri roşiatice din cărămidă adăpostesc magazine cu vitrine luminate.
Aici, la colţul format de străzile Rue de l’Etuve şi Rue du Chenese află cea mai faimoasă statuie din Bruxelles, Manneken-Pis. Aici se adună mereu mulţimi de oameni cu aparate de fotografiat. Statueta, care nu are mai mult de 40 cm, neruşinată, furnizează apă, printr-o metodă mai puţin ortodoxă, pentru fântâna de mai jos. Acest băieţel negru, cârlionţat, e renumit pentru garderoba lui de circa 800 de costume, şi asta pentru că Statuia e goală (nud). Primul costum a fost primit cadou de la electorul de Bavaria, în 1968 (eu însă l-am găsit gol) în timpul vizitei. Nu se ştie din ce motiv statueta a fost răpită de trei ori: în anul 1745 de către englezi, apoi, în anul 1747 de către francezi. A treia şi ultima dată, în anul 1817, Manneken-Pis a fost găsit spart în bucăţi. De fapt, statueta de azi e o copie a celei care a fost refăcută din fragmente. Pe strada Untului, în apropiere se află un magazin, condus de o familie, încă din 1829, care oferă o specialitate delicioasă de marţipan şi biscuiţi, dar şi îngheţată răcoritoare.
Cu o deosebită măreţie, impunătoare, în Place de la Brauckere, merită să fie văzută, Catedrala Sfinţilor Mihail şi Gudula. Aceasta a fost fondată în 1047, în stil gotic. Biserica a fost ridicată la rangul de catedrală abia în 1962. Turnurile gemene au fost proiectate de Jan van Ruysbroeck, cel care a proiectat şi turnul primăriei. Ferestrele maiestuoase cu vitralii îi prezintă pe membrii familiilor conducătoare burgunde şi spaniole, cât şi scene biblice. La subsol se află rămăşiţele a două turnuri rotunde (din circa 1200), colţuri ale bisericii originale din sec. al X-lea, descoperite cu ocazia lucrărilor de renovare din anii ’80.
În centru se află Muzeul Benzilor desenate, care are rolul de a informa în legătură cu contribuţia Belgiei la acest gen artistic. Conţine expoziţii care aduc la viaţă eroi de cărţi şi desene animate, precum Tintin şi inventatorul său, Herge. Uimirea mea a fost când am descoperit, în Biserica Ortodoxă Română „Sfântul Nicolae” o mulţime de concetăţeni la slujba de duminică.
Numărul mare a fost una, dar atitudinea, calmul, bunul simţ păreau să fie acasă. Mă întreb de ce nu reuşim să ne comportăm la fel şi în ţara noastră. La Bruxelles, stresul şi neliniştea au dispărut. Fiecare salută pe fiecare, amabil şi zâmbitor, fiecare aşteaptă cuminte rândul şi orice fel de cetăţean este tratat de către ceilalţi normal, ca OM. Ce ne împiedică să fim ca „afară”?