Beţia cu nectar

Scriitoarea Victoria Fătu Nalaţiu revine pe piaţa de carte cu volumul „Beţia cu nectar”, apărut la Editura Eikon. Drumul în alcătuirea cărţii a fost parcurs în dorinţa scriitoarei şi pictoriţei de a cunoaşte Ţara Soarelui.

Exerciţiile de haiku conţin imagini care surprind atât partea sufletească, cât şi natura, într-o armonie care tinde spre perfecţiune. Lirica japoneză este o lecţie de sobrietate, de iubire a frumosului: „Creatorul/ Trezeşte liniştea dintre cuvinte”. Un volum dedicat celor care iubesc arta: „Cititorul/ Caută liniştea în metaforă şi simbol”. Cartea, cu traducere în engleză de Gabriela Rusu şi în japoneză de Iulia Avram, este structurată pe capitolele „Iubire”, „Cântecul primăverii”, „Cântecul verii”, „Cântecul toamnei”, „Cântecul iernii”, „Oglinzile tinereţii”, „Alunecare”, „Cultivatori ai pământului”, „Ziua recunoştinţei muncii”. Creaţiile sunt însoţite de imagini din pictura Victoriei Fătu Nalaţiu de la coperta I, care întruchipează un iconostas de la Niculae Veche, continuând, în interior, cu imagini color, cu Sărbătoarea Paştelui, a Rusaliilor, a Crucii, Treptele timpului, Şugubăţul etc.

Cunoscută la nivel naţional în domeniul haiku, artista a fost laureată a mai multor festivaluri, fiind reprezentanta României pe piaţa turistică la capitolul cultură. Este prezentă în antologii din Croaţia, New Mexico, Italia. Astăzi, Victoria Fătu Nalaţiu merge la Constanţa unde va lansa volumul, în cadrul seminarului naţional de haiku. Energia vine din lumea scrisului: „Cărţi deschise/ Se îmbracă dimineaţa/ Cu râs de copil”. Atunci când „Ţarina-n văpăi/ Pe calea învierii/ Trec plugarii”, vestea nemuririi se apleacă ca un dor peste creaţie: „Glia zvâcneşte/ cântările cucilor/ trezesc plugarii”.

O poezie a Bunei-vestiri, acompaniată de glasurile îngerilor: „Semn/ Albastrul cerului deschide porţile învierii”. Victoria Fătu Nalaţiu are capacitatea de a jongla cu cuvintele întru aranjarea creaţiei spre calea dreaptă: „Plouă lumină/ o creangă de cireş/ îmbată norii”. Atunci când litera „Aşază în cercul inimii cătuşele eternităţii” pe oglinda apei răsare uşor viaţa „În zori/ Viorile luminii trezesc florile grădinii”.

O poezie florală, o poezie plină de esenţă sufletească: „Grădina cu flori/ la nunta buburuzei/ izvorul luminii”. Versuri care stâmpără pofta de literatură: „Gustul pâinii/ e îndulcit de maci/ iar cântă vântul”. Pe frunzele toamnei literaturii apar inserate cuvinte de sărbătoare: „Duminica în zori/ miroase a mere coapte/ cămara bunicii”. An de an, la poarta creaţiei „Raze de soare/ sculptează-n promoroacă/ livadă de vis”. În viziunea scriitoarei, creaţia este mereu surprinsă în haine de gală „Altarele gândirii înrourează cerul”. Atunci când „Icoanele plâng/ bătrânii-şi curmă viaţa/ în zbateri sumbre”. Credinţa este pentru Victoria Fătu Nalaţiu cea care dă sens vieţii, iar harul se pogoară din cer întru împlinirea creaţiei.