BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNĂ DUPĂ INSTAURAREA COMUNISMULUI

Actul de la 23 august 1944 si mai ales cel de la 6 martie 1945, cand s-a instaurat un regim comunist totalitar in Romania, au adus profunde schimbari de ordin politic, social si economic. Biserica Ortodoxa a fost inlaturata cu totul din viata statului, a devenit o institutie marginalizata, mai corect spus tolerata de statul ateu, activitatea ei limitandu-se strict la cadrul parohial si la lacasul de cult al fiecarei parohii.

Schimbarile politice de dupa anii 1944-1945 au cerut din partea Bisericii o mare capacitate de adaptare la noua situatie, pentru a o feri de framantarile prin care a trecut Biserica Ortodoxa Rusa dupa revolutia comunista din 1917, ca si de primejdia desfiintarii, asa cum se intamplase cu toate cultele din doua tari comuniste, Albania si China.

Din 1948, Biserica n-a mai putut continua lucrarea ei caritativ-filantropica, fiind desfiintate toate asezamintele bisericesti de acest gen. In acelasi an a fost eliminat invatamantul religios din scolile de toate gradele, s-au interzis slujbele in spitale, azile si cazarmi. Au fost suprimate periodicile bisericesti ale tuturor eparhiilor, cu exceptia « Telegrafului roman » de la Sibiu, au fost desfiintate Facultatea de Teologie din Suceava, patru Academii Teologice din Ardeal si Banat, cu exceptia celei de la Sibiu , care a devenit Institut, toate Seminariile din Muntenia si Moldova. Tot in 1948 s-au desfiintat eparhiile Husi, Arges, Constanta, Caransebes, Sighet, a Armatei.

Sute de preoti ortodocsi au fost arestati si anchetati, aruncati in inchisori, la Jilava, Pitesti, Aiud, Gherla, trimisi sa lucreze la Canalul de trista amintire Dunare- Marea Neagra, cativa chiar deportati in Siberia.

Consmnam aici doar cativa , dintre sutele de preoti si profesori de teologie care au trecut prin inchisorile comuniste:Nichifor Crainic, Teodor Popescu, Dumitru Staniloae, de la Bucuresti, Ioan Savin si Constantin Tomescu de la Chisinau, Ilarion Felea de la Arad si Liviu Munteanu de la Cluj, amandoi morti la Aiud, Benedict Ghius, Sofian Boghiu, Roman Braga, Vasile si Haralambie Vasilache,staretul Gherasim Iscu de la Tismana, Daniil Tudor, mort la Aiud, Antonie Plamadeala,mitropolit, Bartolomeu Anania,azi mitropolit. Cativa preoti au fost condamnati la moarte si executati pentru ca au participat la rezistenta armata din munti, alaturi de alti luptatori anticomunisti.

Au fost arestati si inchisi toti ierarhii uniti din Ardeal, unii dintre ei murind in inchisoare, episcopii romano-catolici din Alba Iulia, Timisoara, Bucuresti si Iasi, ultimii trei morti in inchisoare.

In pofida atator restrictii si supravegheri, ierarhii, calugarii si preotii de mir au stiut sa fie mereu la datorie, in mijlocul credinciosilor, cultivand traditiile crestine-stramosesti, contribuind la valorificarea patrimoniului cultural-artistic national si la refacerea sau zidirea unor lacasuri de inchinare, dar mai ales predicand adevarurile vesnice ale Evangheliei lui Hristos. Biserica a fost singura institutie care a propagat o alta invatatura decat cea materialist-ateista oficiala.