Biserica și familia

,,Biserica nu este o organizație născută din înțelegerea câtorva persoane, ci este o lucrare a lui Dumnezeu,” (Papa Francisc)

    În anul acesta preoții Eparhiei Greco - Catolice de Cluj - Gherla au distribuit credincioșilor, cu prilejul sfințirii caselor, lucrarea ,,Biserica e (și) familia ta. Reflecții despre Biserică și despre locul și rolul nostru în ea” (Casa de Editură ,,Viața Creștină”, Cluj – Napoca, 2021), editată de Biroul pentru Evanghelizare și Cateheză al Eparhiei Greco - Catolice de Cluj – Gherla, cu binecuvântarea PS Claudiu, Episcop de Cluj – Gherla.

   Interesantă este ,,Invitația” la lectură care deschide lucrarea. Ea trebuie făcută ,,cu un creion în mână” subliniind ceea ce ne place, ce ne ,,intrigă”, ceea ce ,,naște întrebări”, toate aceste aspecte devenind suport pentru reflecții și discuții ulterioare.

   Cele opt capitole au fiecare câte un titlu, indicând o cerință și un subtitlu,  evidențiind o realitate a relației noastre  cu Biserica: Cap. I ,,Pornim în călătorie, cu Mama de mână” , ,,Biserica e Mama noastră”; Cap. II ,,Membrii unei mega - familii”, ,,Biserica e familia noastră”, Cap. III, ,,Pe o mare agitată, cel mai sigur e în barcă”, ,,Biserica e (b)arca noastră”, Cap. IV, ,,Semințe bune în pământ bun”,  ,,Biserica e ogorul lui Dumnezeu”; Cap. V ,,Turmă de oi cu personalitate”, ,,Biserica e turma Bunului Păstor”; Cap. VI ,,Chemați să aducem jertfe spirituale”, ,,Biserica e Templul lui Dumnezeu”; Cap. VII ,,Seva lui Cristos, adevărata esență a vieții”, ,,Biserica este via Domnului”; Cap. VIII  ,,Să spunem da invitației la comuniune intimă”, ,,Biserica e Trupul/Mireasa lui Cristos”.

   Fiecare capitol se încheie cu o ,,Provocare” în care se exemplifică concret tema tratată prin citate din Biblie, din textele Papilor Francisc și Benedict al XVI-lea, din ,,Catehismul Catolic”.

   Biserica este definită, conform Papei Francisc, ca ,,o lucrare a lui Dumnezeu, parte a planului Său de iubire”, ca o chemare ,,la o comuniune cu El”, ca o participare activă ,,la viața Sa divină”. Ea nu este un ONG. Lucrarea se vrea ,,o reflecție despre Biserică, despre cine este ea, de ce este importantă pentru noi”. Sunt menționate și asumate și aspectele contestării Bisericii, scandalurile din sânul ei, faptul că ea ar ,,impune un jug moral greu de suportat”, că  ,,trăiește în Evul Mediu”, că ,,refuză să vină în prezent”. Contestată sau nu Biserica trebuie să fie apărată și de aceea Papa Francisc ne întreabă dacă suntem pregătiți pentru asta. Ni se sugerează să identificăm ,,preoții din viața noastră”, având ca model pe Cristos, pe Bunul Păstor, ,,dedicat misiunii sale…cu toată ființa sa”, care nu ,,se oprește după dezamăgiri și în osteneli nu capitulează…încăpățânat în a face binele, uns cu încăpățânarea divină ca nimeni să nu se piardă.” (Papa Francisc). În familia uriașă a Bisericii trebuie trăită viața noastră vâslind cu toții ,,în aceeași direcție”. Fiecare avem ,,peticul de pământ al sufletului” pe care trebuie să-l cultivăm prin ,,smulgerea buruienilor” (spovada), prin ,,nutrimentul bun”  (Euharistia) aplicat.

   Cu sinceritate se afirmă că ,,Biserica nu este clubul sfinților”, ci mai degrabă ,,un spital de campanie” ,,al celor răniți sau bolnavi (de păcat) și care vor însănătoșire”. Îndemnurile adresate credincioșilor sunt directe.  Dacă dorim o Biserică ,,purificată de rău”, să ,,începem” de la noi. Biserica, ,,o turmă a Bunului Păstor” nu amputează păstrarea individualității. Ea este condusă de Dumnezeu prin cei ,,pe care îi alege”. Papa Francisc subliniază că Isus ,,Este un Păstor, nu inspector al turmei”.

   M-a impresionat afirmația că în familia Bisericii ,,toți suntem preoți”, prin Botez avem preoția comună (credincioșii), iar alții au ,,preoția consacrată” (prin hirotonire).

   Nu se  filosofează abstract, totul se adresează credincioșilor obișnuiți, care duminica au șansa de a ,,așeza…pe altar în chip spiritual”, ,,tot ce trăiesc în spirit creștinesc în cursul săptămânii”. Astfel jertfa preoților ar fi unită cu jertfa noastră. Emoționantă este chemarea la solidaritate, la unitate. Cei care ,,sunt lângă mine” la Liturghie, ,,nu sunt mobilier”.

   Ni se recomandă implicarea activă în viața parohiei, ,,fiecare după darurile ” pe care le avem,  făcându-l vizibil pe Cristos ,,prin viețile noastre comunitare sau individuale”.

   Lucrarea este  o pledoarie pentru  apropierea noastră de Biserică, o invitație la frecventarea ei, pentru o regăsire spirituală reconfortantă: ,,Familia Bisericii se strânge laolaltă duminica, pentru ca după o săptămână de goană mai mult lumească, să își amintească: noi suntem Mireasa și ne pregătim pentru Mirele Cristos.”