BLESTEMUL PĂMÂNTULUI

          Se cunoaște faptul că perioada neolitică este aceea care l-a transformat pe om din vânător-culegător în cultivator de plante si crescător de animale. Se spune că cel dintâi om, împrejuind o bucată de pământ i-a venit ideea să declare in mod ferm: „este al meu”, găsind destui neștiutori ca să-l accepte și să-l creadă, în acest  fel fiind primul proprietar de pământ și considerat adevaratul întemeietor al societății civile, așa născându-se satul, cultura populară și toate celelalte până astăzi care au revoluționat întreaga omenire. Probabil că dacă atunci, la început, s-ar fi găsit un altul, mai curajos ca să-l oprească, trimițându-l înapoi la vechea-îndeletnicire, acest gest ar fi putut scuti omenirea de războaie, crime și alte nenumărate nenorociri care au divizant lumea până în prezent. Cel mai grav lucru însă care s-a întâmplat ca urmare a gestului acelui om este faptul că acel simt al proprietății a dus la pierderea propriei sale libertăți până astazi, fiind înlănțuit de propriile-i nelegiuiri.

            Atunci s-a născut și „eul” tranformat mai apoi, odată cu evoluția umană în „supraeul” care a schimbat echilibrul dintre dorințele individuale și sentimentul necesităților sociale. De la „supraeu” s-a ajuns la „supraom”  născând în acest mod o seamă de criminali ai lumii moderne precum Stalin, Hitler și pe cel de azi, Putin.  Pascal afirma că „în prima clipă a existenței sale omul nu poate afirma dorințe, căci înainte de a putea spune: eu doresc, el trebuie sa fii putut rosti cuvântul-eu. Singur Dumnezeu poate rosti EU.” Câtă dreptate avea Freud când afirma că „eu nu este stapân în propria sa casă”.

            Dacă totuși s-a întâmplat așa cum s-a întâmplat am să-l citez pe un mare prieten și discipol al lui Voltaire care a ținut să de-a un sfat crucial truditorilor pământului îmbâcsit de sânge vărsat în luptele istorice pentru proprietate: „Sărmani muritori, fiți drepți si miloși; cultivați-vă pămăntul și nu-l însângerați. Boiernași scăpătați, rămâneți la voi acasa, reparați-vă maghernițele; scoateți din ceea ce aveți de două ori mai mult din ceea ce scoteați până acum; înconjurați-vă pământul cu garduri vii; plantați duzi; îmbunătățiți-vă viile; iar daca vecinii vor vrea sa bea vinul fără voia voastră, apărați-vă cu curaj; dar nu va vinde-ți niciodată unor străini care nu vă cunosc, care nu vă vor arunca niciodata o privire și care vă vor trata ca pe niște câini de vânătoare asmuțiți asupra mistrețului, pe care mai apoi îi lasă sa moară în cușca lor”.