Despina –fiică de voievod, soţie şi mamă şi soacră de domnitori (2)

Anii cei luminoşi începură să pălească pentru frumoasa Despina, fiindcă din cei şase copii pe care i-a avut cu postelnicul şi apoi domnitorul Neagoe, i-au trăit doar trei –Teodosie (primul copil), Stana şi Ruxandra, două fete preafrumoase ca şi mama lor. Ioan, Petru şi Anghelina s-au stins la vârste fragede. Greu de închipuit mai mare durere pentru o mamă, decât pierderea fiilor săi. Ca expresie a acestor dureri trăite de multe familii ale vremii, a fost obiceiul ca părinţii să fie îngropaţi împreună cu osemintele iubiţilor lor fii.
La acestea se adaugă curând moartea soţului ei, încă în puterea vârstei -domnitorul Neagoe Basarab –fapt întâmplat în 1521. Precaută, doamna Despina se retrage peste munţi la Sibiu, unde a aflat loc ospitalier şi acolo îi dau sibienii vestea că fiul ei, Teodosie a urcat pe tron. De atunci datează o scrisoarre a ei către negustorii sibieni care i-au adus această bucurie ce nu avea să ţină decât foarte puţin. Curând după ce şi-a luat tronul, Teodosie a fost chemat la Înalata Poartă şi nu s-a mai întors de acolo. Ce i s-o fi întâmplat nefericitului Teodosie, nu ştim...istoria tace neputincioasă, lipsită de date.
Deşi ar fi vrut să-l însoţească pe fiul ei în călătoria spre Istanbul, nu i s-a permis acest lucru. Despina l-a plâns mult pe Teodosie... Ea a comandat o icoană, o „Pieta”, în care Maica preacurată a lui HRISTOS ţine în braţe trupul cerescului ei Fiu, coborât de pe Crucea Golgotei, iar în depărtarea tabloului, era zugrăvită însăşi cernita Despina purtând în braţe pe fiul ei mort, de curând încoronat- „una din cele mai emoţionante iconografii, reprezentare unică” –afirmă istoricul Dinu C. Giurescu.