Despina –fiică de voievod, soţie şi mamă şi soacră de domn (3)

Cele două fete ale Doamnei Despina erau de o răpitoare frumuseţe şi mai ales cea mică, Ruxandra, pentru care s-au războit, ca în basme, nu? doi domni: Ştefăniţă –vodă al Moldovei şi munteanul Radu de la Afumaţi. Era în 1525. A biruit domnul muntean, care a luat-o pe Ruxandra de soţie, iar Ştefăniţă s-a căsătorit cu Stana. Nunţile s-au ţinut în mai-iunie 1526, iar mama soacră a continuat să trăiască departe de ele, însingurată, la Sibiu. Din păcate, destinul fetelor Despinei şi al soţilor acestora nu se va deosebi mult de cel al Despinei Miliţa. Ştefăniţă–vodă moare în 1527, iar în 1529 moare şi Radu de la Afumaţi. Cele două domniţe văduve se alătură singurătăţii mamei lor la Sibiu, unde –iată- trăiesc trei văduve de domnitori români.
Ruxandra este cerută după câţiva ani în căsătorie –tot de un domnitor- un Basarab, Radu Paisie, Doamana Despina părăseşte Sibiul şi vine la curtea domnească a ginerelui ei, la Bucureşti, unde va trăi între 1541-1545, modestă, însingurată, „departe de splendorile lumii de altădată, într-o cameră modestă unde-şi plânge copiii morţi”- notează Constantin .Gane.
În1545, Radu Paisie este mazilit din domnie şi Despina hotărăşte să se despartă de această lume înşelătoare şi îmbracă haina monahală, primind numele de Platonida. Primind cu resemnare cele trimise de Dumnezeu în această viaţă, ea rememora adesea faptele războince ale atâtor străbuni sărbi, puţinii ani luminoşi vieţuiţi cu soţuil ei ori faptele lumeşti ale frumoaselor ei fete, cugetând la zădărnicia şi fulguranta trecere a celor lumeşti. Moare la Sibiu, răpusă de ciumă la 30 ianuarie 1554, iar cronicarul sas notează că „a lăsat în urma ei aşa de mari bogăţii, încât i s-a făcut o înmormântare măreaţă”.