Slujitorii şcolii în filatelie (V)

Neagoe Basarab

A fost fiul lui Basarab cel Tânăr. Domn al Ţării Româneşti, de la 23 ianuarie 1512 până la 13 septembrie 1521, când trece în nefiinţă şi este înmormântat la Curtea de Argeş.

Domnia sa a marcat epoca cea mai strălucită a puterii familiei craioveştilor. A avut preocupări deosebite pentru dezvoltarea culturii în Ţara Românească, în timpul domniei lui tipărindu-se, la Târgovişte, „Evanghelierul în anul 1512. A reconstruit mănăstirile de la Snagov, Tismana, Cozia, biserica vechii mitropolii de la Târgovişte, a construit biserica din Scheii Braşovului şi biserica mănăstirii Curtea de Argeş, a rezidit şcoala din Scheii Braşovului.

Este autorul lucrării de mare însemnătate pedagogică „Învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul lui Teodosie, lucrare considerată manual românesc de educaţie. Este una din operele reprezentative ale vechii culturi româneşti în limba slavonă, scrisă între anii 1518-1521. Lucrarea conţine principii de politică externă şi internă, normele de guvernare ale statului, reguli de protocol şi cum se poartă războaiele de apărare. Opera lui Neagoe Basarab a fost folosită în instruirea unor fii de domni, ea adresându-se pregătirii viitorilor dregători şi educării în spiritul iubirii faţă de ţară şi de popor. Neagoe Basarab a fost printre primii care a pus accent pe acest aspect al educaţiei, educarea patriotică.

Multe părţi din lucrare sunt considerate, pe drept, „un cod al patriotismului”, altele subliniază educaţia în spiritul păcii şi al înţelegerii între popoare, condiţie necesară propăşirii neamului.

Domnia lui Neagoe Basarab a fost încununată de politica de întărire a autorităţii centrale, de deplină libertate comercială a braşovenilor în Ţara Românească. A avut bune relaţii cu Ungaria, Polonia şi Veneţia şi s-a bucurat de încrederea turcilor.

În filatelia românească, Neagoe Basarab este prezent în mai multe emisiuni de mărci poştale, printre care „Mica înţelegere” din anul 1937, în care una din mărci redă Mănăstirea Curtea de Argeş, „450 de ani de la zidirea Mănăstirii Curtea de Argeş” (1967), „Monumente istorice” (1968), „450 de ani de la moartea lui Neagoe Basarab” (1971) şi „Mărci uzuale” din 1973.

Emisiunea din 20 septembrie 1971, întitulată „450 de ani de la moartea lui Neagoe Basarab”, reprezintă pe Neagoe Basarab (frescă), aranjamentul grafic aparţinând lui Ion Dumitrana, fiind imprimată prin heliogravură, pe hârtie cromo, cu dantelatură 13 ½, într-un tiraj de 4.000.000 de exemplare, fiind formată dintr-o singură valoare nominală.

Marca are valoarea nominală de 60 de bani şi reprezintă un fragment de frescă, cu portretul lui Neagoe Basarab, din Biserica Mănăstirii Curtea de Argeş, Deasupra desenului, marca are inscripţia „Neagoe Basarab 1521-1571”.

Petru Movilă

S-a născut în anul 597, fiul lui Simion Movilă, domn al Ţării româneşti şi al Moldovei.

A fost un sprijinitor al culturii şi învăţământului românesc.

A fost trimis şi s-a format la şcolile iezuite din Polonia, cu program de ştiinţe umaniste, unde a primit o cultură aleasă. Devine călugăr şi ajunge, în anul 1627, arhimandrit de Kiev, iar în 1633 Mitropolit al Kievului.

Sesizează necesitatea creării unui învăţământ bazat pe ştiinţa şi cultura modernă şi dorea ca învăţământul ortodox să fie la acelaşi nivel cu cel iezuit. A organizat învăţământul şi tipografia, a tipărit cărţi şi scrieri de orientare ideologică.

A devenit unul dintre marii reformatori ai Rusiei. Şcoala slavonă din larva Paceska din Kiev a transformat-o, în anul 1632, în colegiu, iar în 1633 în academie, vestita Academie Kievo-movileană, prima universitate ortodoxă cu profil teologic cu limba de predare latină şi polonă. Aici s-a predat retorica, filozofia, poetica.

Petru Movilă introduce şi metoda trimiterii unor călugări tineri şi dotaţio, pentru a se pregăti în colegii occidentale. A avut preocupări pentru introducerea învăţământului modern şi în patria de origine, ajutându-l pe Vasile Lupu, domn al Moldovei să înfiinţeze Academia Vasiliană.

Îmbunătăţeşte activitatea tipografică, introduce litere latine şi creează o adevărată şcoală de tipografi şi gravori de carte.

Ajută întemeierea tipografiilor din ţările româneşti, cu instalaţii, utilaje şi litere, de care beneficiază tipografia lui Matei Basarab din Câmpulung şi cea a lui Vasile Lupu din Iaşi, cărora le trimite meşteri tipografi. Sprijină tipăriturile, tipăreşte o serie de lucrări de valoare. În anul 1631 tipăreşte „Triodul”, cu sfaturi asupra fratelui său, în 1639 „Slujebnicul”, carte de ritual al slujbei religioase, iar în 1646 „Trebnicul”, carte de ritual bisericesc.

În filatelia românească, Petru Movilă este prezent într-o emisiune de mărci poştale din 1947, intitulată „Institutul de studii Româno-Sovietic”, formată din opt valori nominale, imprimate prin heliogravură pe hârtie albă, cu filigran XIV, cu dantelatură 14 şi 14 ½, într-un tiraj de 250.000 de serii.

Marca, cu valoare nominală de 1.500 + 1.500 lei, reprezintă, în violet-roz, portretul lui Petru Movilă. Pe marcă apare numele şi prenumele lui.

Udrişte Năsturel

După unii autori s-ar fi născut în anul 1596 şi ar fi decedat în 1639. S-a născut la Fierăşti (Herăşti), unde a primit învăţătură de carte, împreună cu sora lui Elina, soţia lui Matei Basarab, de la un dascăl particular.

Umanist şi mecenat al culturii şi învăţământului pe timpul lui Matei Basarab, dregător de încredere al acestuia, secretar de cancelarie domnească, unde a început să scrie actele în limba română. A avut o bibliotecă personală deosebită.

A învăţat latina şi greaca, slavona şi româna. A fost un mare traducător în limba română. Traduce „De imitaţione christi” a lui Thomas Kempis, „Evanghelia învăţătoare” de la Govora (1647), „Varlaam şi Ioasaf” (1649) şi altele.

A avut şi creaţii originale în versuri, fiind considerat „primul stihuitor cult din literatura română”. A sprijinit tipăriturile, tipărind cărţi în limba română, a sprijinit învăţământul, fiind preocupat pentru educaţie, pentru înmulţirea de învăţătură, fapt pentru care a tradus destul de mult în limba română.

Udrişte Năsturel socoteşte cartea ca o avuţie mai mare şi mai de preţ decât „toate bogăţiile pământului”, avuţie care înfrumuseţează sufletul.

Afirmă şi susţine ideea latinităţii limbii române, subliniind înrudirea dintre limba română şi cea latină.

Opera lui de traducător şi sprijinitor al tipăriturilor a jucat un rol deosebit de important în dezvoltarea învăţământului, sprijinind moral şi material şcoala de limbă slavonă din Târgovişte.

În filatelia românească Udrişte Năsturel este prezent într-o emisiune de mărci poştale, apărută în anul 1984, întitulată „Aniversări-Comemorări”, formată din şase valori nominale a căror desene aparţin lui Vladimir Stoianov, fiind imprimate prin sistemul tiefdruck, pe hârtie cromo, cu dantelatură 13 ½, în coli de 50 de bucăţi, într-un tiraj de 250.000 de serii.

Marca, cu valoare nominală de 50 de bani reprezintă, în gri, pe un fond maro, pe Udrişte Năsturel (casa de la Vereşti). În partea de sus a mărcii apare inscripţia „Udrişte Năsturel”, iar sub desen „c. 1597-c.1658”.

--- Va urma ---

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5