Bravul căpitan Ștefan Borgovan din Sângeorgiul -Român, erou al cărui nume este gravat în fiecare inimă de român și pe monumentul de la Roșia Montană

Prin înființarea regimentelor grănicerești valahe/românești începea, pentru comunitățile românești militarizate din Transilvania, o perioadă de modernizare, care va influența pozitiv evoluția națiunii românești din Transilvania. Grănicerii urmau a fi împroprietăriți proporțional cu numărul membrilor din familie, fiind scutiți de prestații și sarcini publice precum și de încartiruiri, fiii lor putând urma în mod gratuit cursurile școlilor grănicerești de orice fel, inclusiv institutele superioare de învățământ militar pentru a deveni ofițeri. S-a elaborat un „Regulament al graniței militare” care, cu mici modificări, a rămas în vigoare până la data desființării regimentelor grănicerești în 1851. Acest Statut, adevărată constituție pentru teritoriul graniței militare, tipărit în limba română, a format temelia instituțiilor militare, social-economice, cultural-religioase, juridice și financiare din această regiune, prevederile fiind obligatorii pentru întreaga populație grănicerească. Deschis în anul 1784, Institutul Militar din Năsăud a fost cea mai tipică instituție școlară pentru un district confiniar, de altfel, singurul de acest gen din toate ținuturile din Transilvania[1]. Prioritate în urmarea cursurilor acestui institut o aveau fiii de grăniceri, dar era permis și celor externi și de alte etnii pe spese proprii. Elevii – fii de grăniceri – erau primiți la vârsta de 10 ani și trebuiau să-l termine la 18 ani[2].

Printre cei care au urmat și absolvit Institutul militar de la Năsăud a fost Ștefan Borgovan din Sângeorgiul-Român[3]. Câteva date despre biografia lui le găsim într-o lucrare îngrijită de dr. Adrian Onofreiu și Virgil Rus, intitulată „Personalități din granița năsăudeană”. Se menționează că a absolvit Institutul militar „în anul 1846 ca subofițer, avansând rapid la gradul de plutonier. A mărșăluit în anul 1848 ca militar al batalionului de câmp spre Ungaria. S-a întors din Ungaria și a fost repartizat la Compania a 8-a – Brigada Wardener din Cluj. În rândurile acestei unități militare a luptat la 9 februarie 1849 la Simeria, evidențiindu-se prin prezență de spirit și dispreț față de moarte. În urma acestei isprăvi a fost lăudat în ordinul general de zi și decorat cu Medalia de Argint pentru Vitejie, clasa I. În anul 1850 a fost avansat la gradul de locotenent și i s-a încredințat comanda Companiei I de Casă, calitate în care a îndeplinit servicii deosebite. După transformarea Regimentului Grăniceresc al II-lea român în Regimentul de Infanterie 50 – luna aprilie 1851 – a servit aici, avansând până la gradul de căpitan, calitate în care a îndeplinit servicii importante la comandamentul regimentului, merite recunoscute de către înaltele autorități militare ale vremii”[4]. Date despre Ștefan Borgovan le găsim publicate de dr. Artemiu Publiu Alexi în „Transilvania” și „Observatoriulu” din Sibiu, în anul 1884, în care se menționează că <de la Piski (Simeria, s. n.) în 7 faur 1849, născut în Sângeorgiu”>>[5]. Alte date despre participarea lui Ștefan Borgovan la evenimentele din 1848-1949 le găsim precizate de Virgil Șotropa și Iustin Sohorca[6]. În ceea ce privește date despre ultima parte a vieții sale le-am găsit menționate atunci când a trecut la cele veșnice, date menționate în „Gazeta Transilvaniei”[7], precum și în „Observatoriulu”[8]. Mergând pe urmele acestor informații s-a putut afla că a fost înmormântat în Roșia Montană în cimitirul parohiei greco-catolice, lângă biserica cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”. Mulțumim pe această cale părintelui paroh Georgel Manea pentru ajutorul dat în aflarea mormântului bravului căpitan sângeorzan Ștefan Borgovan în urmă cu nici doi ani. Mormântul eroului sângeorzan se află chiar lângă cel al preotului greco-catolic Simion Balint, unul dintre căpitanii lui Avram Iancu.

În urmă cu câteva zile m-am aflat iarăși în Roșia Montană, vizitând mai atent obiectivele istorice, dar și alte obiective turistice. Mi-a atras atenția monumentul „Eroi și Martiri” din anii 1848-1849, 1914-1919 și 1940-1946.

Placa de pe monument, care face amintire despre eroii și martirii de la 1848-1849, îi are gravați capi de listă pe Avram Iancu și preotul greco-catolic Simion Balint, fiind continuată cu alte nume, iar la poziția  a șasea este trecut bravul nostru consătean Ștefan Borgovan a cărui amintire nu poate fi uitată niciodată, deoarece bravurile lui numeroase și purtarea lui, atât în viața militară, cât și în societatea civilă, au gravat în fiecare inimă românească cuvintele „amintire - posteritate”, iar aceste sfinte cuvinte sunt sigur că vor fi păstrate și dincolo de mormânt.