,,Bucăţica de cer’’ a lui Emil Bălăi

Atunci când se vorbeşte despre profesorii de limba română, este firesc să ne gândim la faptul că, prin natura pregătirii lor, nu sunt numai nişte ,,încălzitori de suflete’’, ci şi creatori de frumos. Cu acest dar a fost hărăzit profesorul Emil Bălăi din Rodna, căruia destinul i-a şoptit încă de la absolvirea liceului : ,,Tinere, …tu eşti predestinat să faci din limba şi literatura română o veritabilă religie’’. Dând curs acestei chemări, Emil Bălăi a urmat filologia şi a slujit pe altarul şcolii 41 de ani. Încă din tinereţe este atras de literatură. Scrie poezie, proză eseistică, critică, studii, articole şi lucrări ştiinţifice dintre cele mai diverse, ,,zămislite la ceas de răgaz şi de minte odihnită, pregătită să erupă din adâncuri magma talentului său’’. De-a lungul timpului a publicat volumele de versuri : ,,Îngerul curgerii’’, Editura ,,Răsunetul’’Bistriţa, 1993 şi ,,Suflet-kilometrul zero’’, Editura Clusium, Cluj-Napoca, 2001, iar în 2021 tipăreşte cartea ,,Lacrimi şi aripi’’la Editura Cetatea Rodnei, avându-l redactor pe omul de aleasă cultură, rodneanul Gherasim Solovăstru Domide. În cuprinsul ei se află poezii, studii şi recenzii publicate în perioada 2002-2020, în revistele : Rodna Veche, Cetatea Rodnei, Arhiva Someşană, Studii şi cercetări etnoculturale, Răsunetul, Mesagerul literar şi artistic, Litera Nordului ş.a. Creaţiile sale au fost cuprinse în mai multe antologii şi a primit referinţe de la critici literari de prestigiu din arealul cultural bistriţean, dar şi din ţară. Cartea ,,Lacrimi şi aripi’’este un elogiu adus limbii române şi slujitorilor ei, este un mod de tezaurizare a valorilor culturale din spaţiul năsăudean şi nu numai, care ar fi rămas în umbra uitării, dacă nu exista acest demers. Titlul ei, aşa cum mărturiseşte însuşi autorul, este o metaforă care sugerează ,,suferinţa pentru greutăţile inerente traiului pământesc, dar şi nădejdea în mai binele posibil întotdeauna prin strădanie, prin efort necontenit în toate ale vieţii’’. Volumul se deschide cu un set de 29 de poeme, unele scrise în stil modern, altele în stil clasic, dar toate se află sub semnul realităţilor cotidiene, a filozofiei existenţiale, a valorilor eterne ale credinţei : ,,La apa Iordanului/ mă întorc,/ la cea/ în veci binecuvântată/şi vie./Hulit şi hăituit,/ dintre zăpezi// mă întorc/fără mânie şi patimă/şi fără furie. (Ianuarie. La apa începutului ).Sufletul poetului se află într-o strânsă relaţie cu natura, coagulând atmosfera de ansamblu, dând consistență narațiunii lirice. Motivul muntelui devine o adevărată obsesie a poetului : ,,Sub Ineuri/Timpul a încremenit/…Dar ochii/îl adoră/pe Cel care vine/ pe un cal alb, cu aripe/neînşeuat’’ (Duminica Orbului ). Poemul ,,Floare de colţ’’atrage atenţia oricărui cititor prin verbul ,,a fi’’, care primeşte sensuri existenţiale de o rară expresivitate : ,,Fost-am cât am fost să fiu,/Ca văzduhul străveziu…/Şi-am să fiu când n-oi mai fi/Dor tăcut de ciocârlii,/Fir de iarbă în asfalt/Mirosind a cer înalt/Din tărâmul celălalt./Dar tot sunt cât încă sunt/Uriaş blestem mărunt/Din uşor crestat în greu :/Lacrimă de Dumnezeu/Încolţită sub Ineu’’.Poezia lui Emil Bălăi este încărcată de mesaje, are o muzicalitate discretă, dă vibraţii cuvintelor, se armonizează cu trăirile sale.Între figurile de stil care îi înnobilează versurile, metafora ocupă un loc predominant. Fiecare poem este însoţit de imagini fotografice care întregesc conţinutul textului.Partea a doua şi a treia a cărţii cuprinde studii, articole, recenzii şi evocări despre personalităţi marcante ale vieţii culturale din zonă. În calitate de profesor la cea dintâi rubrică din catalog, Emil Bălăi şi-a îndreptat atenţia spre cercetarea unor aspecte de toponimie locală, de lexic minier, de folclor şi mai ales despre frumuseţea şi cultivarea limbii române în şcoală (Limba română - un ţărm al cunoaşterii, Cum vorbim ? Cum scriem ?, Lectura - o condiţie a devenirii umane, Interferenţe stilistico-gramaticale în cultivarea limbii, la clasă şi în cercul literar, Mult e dulce şi frumoasă - limba şi literatura română, etc ). La capitolul evocări, pana măiastră a profesorului de la poalele Ineului vorbeşte despre oameni de seamă, care sunt legaţi ori s-au implicat în viaţa culturală şi spirituală a acestui ţinut, precum : conf. univ.dr. Mircea Mureşianu, învăţătorul Silvestru Leontin Mureşianu, folcloristul Liviu Păiuş, Gherasim Solovăstru Domide, pictorul Florea Guşă, prof. Ion Bureacă, memorandistul Gherasim Domide ş.a. Nu lipsesc nici amintirile din perioada sa de licean şi cea de student. Profesorul Emil Bălăi este un om de aleasă cultură, iar cărţile sale sunt adevărate bijuterii spirituale, care merită să fie aşezate pe raftul sufletesc al oricărui cititor.